Phoenix

Capitolul 13

     Vechea poveste cu verisoara Afroditei din oglinda, face minuni fatuca asta, care se numeste Mona, apropo si de fapt, nu e fatuca e femeie, are aproape 35 de ani dar a fost transformata la 20 de ani, impotriva vointei ei, fiindca unei vampirite i-a placut cum machiaza si a vrut-o doar a ei si a adus-o la palat, apoi s-a plictisit de ea... 

-Flavia?

-Mile.

     Era in fata mea si mi-am dat drept in el, eram atat de prinsa in ganduri ca nu am observat un om cat un stalp in fata mea.

-Unde mergi printesa?

     M-a intrebat Mile maraind. Ce e cu el? Stie care e situatia...

-Nu ca am dubii in privinta a ceea ce fac, dar putem sa vorbim cand ma intorc? Am cateva intrebari.

      A dat din cap aproband si apoi am mers mai departe.

-Printesa!

     M-am intors si l-am privit, era furie sau tristete? Am vazut o scanteie in ochii lui dar nu mi-am dat seama ce ar fi putut fi.

-Da, Mile!

-Nu... nu vreau sa stiu raspunsul, ar fi o prostie sa intreb in situatia asta.

     Si a plecat. M-am indreptat spre iesire doar sa dau de alta fata nefericita, Aleks.

-Printesa...

      A facut o plecaciune si s-a dat din fata mea.

-Atat Aleks?

-Doar lui i-ai dat drepturi si promisiuni si se simte inselat, eu tind sa nu calc pe bec, e teren minat oricum.

-Mile? De s-ar simti inselat?

-Daca te-ai gandit la el, am avut dreptate, doar lui i-ai facut promisiuni, inca ai timp sa te tii de ele.

-Aleks, ce anume stii tu?

     S-a indreptat de spate privind in jos spre ochii mei.

-Esti manipulata... cum sa iti spun asta? Vezi lucruri care nu sunt acolo, ori mai bine zis, nu vezi lucrurile asa cum sunt. Nu pot sa iti spun mai mult de atat...

-Aleks... ce naiba?!

     Am tacut in secunda 2. Are dreptate, am avut un plan, apoi am fost egoista si am pierdut din vedere lucrurile importante, de exemplu diferenta dintre print si Mile... prin pierderea memoriei printul a avut doar de castigat, iar Mile... Gabriel, Mihai si Aleks... Parca vad in ceata, sau mai bine zis actionez in somn, ce se intampla cu mine? Parca vroiam sa evadez, nu sa ma indragostesc de nenorocit!

-Printesa!

      Am vazut cum totul se intuneca, apoi pe Mihai si Gabriel punandu-ma pe picioare, am picat?

-Esti bine?

-Da Mihai, mai important e ca sunt iar eu.

      Parca s-a risipit ceata si o furie cumplita m-a umplut.

-Flavia? Dispareti de langa ea!

     Printul a venit cu pasi mari si repezi si m-a luat pe brate punand distanta intre noi, de parca... mi-au spus ceva.

-Pune-ma jos.

-Te pun cand decid eu ca e bine.

     Mi-a spus rastindu-se la mine si strangand din dinti. Sunetul unor picaturi mi-au umplut mintea, o perfuzie, sange... de asta m-am vindecat atat de repede, nenorocitul mi-a dat sangele lui, apoi le-a interzis sa se apropie de mine, m-a indepartat de toti ca sa depind de el!