Phoenix

Capitolul 7

Am sa slabesc de la coridoarele astea, Mile mergea in dreapta mea si Gabriel cu Mihai inainte si in spatele meu, am trecut pe acelasi coridor luminat de soare pe care am venit in prima zi doar ca acum era doar lumina lunii.
-Am si eu o intrebare...
Gabriel s-a oprit asa dintr-o data ca era sa ma izbesc in el. Dar m-a prins Mile de mana si m-a oprit la timp.
-Trebuie sa ne oprim?
-Nu Gabriel... Vroiam sa stiu... Pe voi cum va afecteaza soarele? Nu stiu destule despre voi si sunt curioasa.
-Vampirii izbucnesc in flacari la lumina soarelui daca nu sunt botezati.
-Mile tu vorbesti serios? Adica stai putin nu are cum, e absurd!
-Suntem botezati printr-o ceremonie care implica scufundarea in sangele unui phoenix.
Mihai mi-a explicat mai mult decat suficient in doar cateva cuvinte, nu mai aveam nevoie de alte raspunsuri deocamdata, aveam mintea aglomerata de imaginile unor scene sangeroase privind extractia lenta si dureroasa a sangelui meu. Am mers in liniste pana am ajuns la o gaura in pamant.
-De aici esti singura,regele te asteapta.
M-a anuntat Mihai, m-am uitat la Mile, am vrut sa il iau cu mine dar a dat din cap ca nu ar trebui, am oftat si am inceput sa cobor pe treptele din presupusa groapa, lumina devenea absenta cu desavarsire.
-Vino cu mai multa incredere, mai sunt doar cateva trepte.
L-am auzit pe Daniel vorbind din intuneric.
-Mi-e frica sa nu cad si sa imi rup gatul nu ma tem de intuneric.
Cand am ajuns in fata lui mi-a pus mana pe ceafa cuprinzand cu usurinta si partea stanga a fetei.

-Ma bucur sa aud asta, intunericul va fi cel mai bun prieten al tau cu timpul. Acum ia-o inainte.

-Inainte unde ca nu vad nimic?

-E un perete magic, odata ce treci de el va fi lumina.

Si asa a fost, dupa doi pasi. O lumina puternica m-a orbit, trecere de la smoala la aur pentru ochii mei.

-Esti bine?

-Da, da, doar lumina asta...

Cand mi s-au ajustat ochii la lumina, am vazut un coridor lung cu usi pe ambele parti. Daniel m-a ghidat la prima usa pe stanga si am deschis-o. Dincolo de ea era un birou cu un laptop, un perete acoperit cu aparate si butoane de diferite culori si cateva scaune asezate in fata unui perete de sticla. Regele a apasat pe unul din butoane si s-a facut lumina si dincolo, era o masa cu doua scaune si o alta usa.

-Aici il vei intalni pe Aleks dupa ce il hranim.

Si s-a deschis usa. Era un tip inalt,bine sculptat cu parul lung si carliontat ce cadea in valuri pe umeri. Avea ochii verzi si luminosi, la fel ca ai regelui si printului doar ca in spatele ochilor lui Aleks era lumina, altfel nu as stii cum sa descriu diferenta. Poate asta inseamna ca are sufletul patat, ciudat... Dar era frumos, foarte frumos,dupa un dus il pot compara cu Apollo. Parea sculptat de insusi DaVinci.

-Toti trebuie sa arati asa?

Daniel a ridicat o spranceana la mine si a zambit, naucitor desigur, daca toti vampirii arata ca cei cativa pe care i-am cunoscut vi ajunge sa analizez anatomia omului din alt punct de vedere. S-a indreptat spre usa si a vrut sa puna o punga de sange, banuiesc ca era, pe o tava si cand sa o impinga am devenit idioata, tipic pentru mine.

-Nu!

-Nu...ce?

-Nu il hrani.

-Parte din pedeapsa e si lipsa hranei, nu stiu cat iti pot garanta siguranta daca nu...

-Nu asta e ideea? Ca are sufletul negru sau nu, vedem daca ma ataca.

-Da...cand te ataca.

Nu are cum, toate simturile imi spuneau ca nu o va face, desi se vedea pe el ca e neprietenos, nu ma temeam de el. Deci, cum spuneam, idioata. Mi-a deschis usa si Aleks s-a asezat pe scaun cand m-a vazut dandu-si in acelasi timp si ochii peste cap.