The Originals:Reîntâlnire cu Klaus Mikaelson//PAUZA

4.Milla se intoarce

Anul 2018.
Dupa ce Hayley a gasit o metoda de a-l elibera pe Klaus, si de a-l infrunta pe Marcel, care, in ce din urma a fost eliminat, toata familia Mikaelson a  fost din nou unita.

Hope va putea creste cu un tata si o mama iubitoare, cu restul rudelor, care o indragesc nespus de mult. Ea este lumina ochiilor lor.Acestia o protejeaza cu propria lor viata.
Dar,cand intunericul revine cu o armata mult mai puternica,oare cum poti sa iesi din umbra aceea intunecata si sa sclipesti cum o faceai si inainte?
Ei pretind mereu ca sunt bine,cand de fapt, in locurile unde raze soarelui nu patrund,cineva mereu ii urmareste si le noteaza fiecare miscare,cautand razbunare,sau... un nou inceput.

Toti speram ca trecutul sa ramana in urma, si sa ne spunem ca nu exista. Incercam sa-l stergem, sa ne ferim de adevar, traind in propria noastra minciuna, purtand masti de fier. Toata lumea este fragila cand vine vorba de trecutul lor. Unii mai mult decat altii. Trec anii, iar noi ne zicem "Mai trece unul", si ne prefacem s-a dus si trecutul nostru dureros, plin de tristete,pacate,regrete, si fapte care ne aduc lacrimi in proprii nostri ochi.

Daca l-am pune pe hartie, si l-am arde, oare-ar disparea complet?

Din curte, privesc in casa, si ascult atenta ceea ce vorbesc cei din familia Mikaelson, inauntru.

-Hope!Vino la mine!Isi intinde Klaus bratele asteptand ca micuta lui sa-i sara-n ele.
-Hei,ce faci aici? Il intreaba Hayley pe Klaus.
-Invat sa-mi tin demonii-n frau alaturi de fiica mea,dar tu?
-Te cautam.
-Cu ce scop? Ti-am mai spus ca nu pot face pe poneiul pentru Hope. Dar,ii pot fura unul.
-Ce sa faci? Ii arunca o privire lui,ca si Hope e de fata.
-Adica sa-i cumpar micutei mele Hope un calut.Vrei? Isi intreaba Klaus fiica lui.
-Da tati,vreau un calut!
O saruta pe frunte.
-Tot ce-ti doresti,primesti. O imbratiseaza,si-i da drumul, iar ea se duce spre Hayley,si o strange de genunchi.
-E legat de Rebekah. Tocmai i-am ucis iubirea vietii ei. De cateva saptamani e tot in casa si plange pentru Marcel.
-O, eu i-am zis acum 700-800 de ani ca nu e bun Marcel,dar ea nu m-ascultat.
Iar asta nu i se va intampla si lui Hope. Vreau mereu sa fie cu zambetul pe buze.
-

Toti suferim la o anuminta varsta, nu o putem opri sa vina, dar o putem tine la departare pentru o vreme.
-Da... Ii raspunde el cu o privire pierduta.
Klaus se uita-n ochii lui Hayley, dupa care pleaca, si i-o lasa ei in grija pe micuta.

Ii urmaresc miscarile, pentru a-i asculta toata conversatia acestuia.
-Elijah!ELIJAH!
-Care e problema, Nikaus?
-Esti sigur ca a disparut pana si cea mai mica aschie de lemn din stejarul alb?
-Fratele meu bastard,sigur ca da. Nici macar o bucatica.
-Perfect. De acum suntem oficial nemuritori. Nu ca n-am mai fi fost si pana acum, dar nimic din ce exista pe planeta asta nu ne va mai putea ucide.

Asta cred doar ei. Eu le sunt mortala.
I-as putea ucide cu ochii inchisi, dar vreau sa le vad fata cand ma vor revedea.

S-a inserat.
Klaus s-a intors la Hope.
Fiica lui Klaus, a crescut foarte mult, cred ca are intre 5-6 ani.
Sunt putin invidioasa. Invidioasa ca el are un copil. Eu nu pot avea.
O pune in patul ei, si o tine de mana.
-Noapte buna printesa lui tati.
O saruta pe obraz, ii stinge becul din camera, ii lasa lampa aprinsa, si pleaca inca in liniste din camera ei.
Hayley trece pe la ea prin dormitor, dar de ea nu-mi pasa. Tot ce vreau e sa-l revad pe Klaus. Cel ce mi-a luat totul.
El s-a oprit pe hol, pe un scaun, gandind, dupa care s-a trezit din Universul lui distrus si tragic, si si-a pus intr-un pahar, niste alcool.

Ma opresc in camera lui, si ii las un cartonas negru pe care scrie cu litere mari si negre:

"EXISTENTA VOASTRA ESTE PUSA LA INDOIALA.