The Originals:Reîntâlnire cu Klaus Mikaelson//PAUZA

6.Integeri,si iar intelegeri...

-Cine esti? Las-o pe fiica mea din bratele tale! Striga Hayley indurerata, dar si putin speriata si infricosata de ce i s-ar putea intampla micutei Hope.
-Nu ma cunosti? Draga, sunt Mark, si cred ca ai ceva ce-mi apartine.

Klaus sare furios in incapere.
-Lasa-mi fiica jos! Te voi ucide! Ultimul lucru pe care il vei vedea e cum mana mea-ti strapunge pieptul, iar in ultimele clipe de agonie, vei observa cum o calc in picioare si o arunc la lupi.
-Klaus, am auzit de tine. Mai demult erai un mit, dar dupa cum vad, te-ai lasat mai moale. Te-a prins vampirasul Marcel. Penibil.
-Te omor.
Klaus fumega de nervi.
-O,o, nu prea cred, micuta ta Hopeey va avea de suferit.
-Iti jur, daca te atingi de ea...
-Calmeaza-te omule, tot ce vreau, e Milla.
-I-ati jegul asta, e o zdranta. Spune Kol.

Kol da cu piciorul in mine, ma ia, si ma duce catre Mark.
Mark o arunca pe Hope pe podea, dar din moment ce nu era atat de micuta, nu s-a lovit.
-Stai, Mark.
-Ce?
-K-Klaus... da-mi, da-mi erriasul.
-Ce sa-ti dau? Cred ca ti-a ramas metal in cap.
-Idiotule!
-E nebuna. De-o mai vad o zdrobesc.

Mark ma ia in brate, iar eu ii soptesc la ureche:
-Mama, il urasc!
-Stiu draga, stiu.
-Va voi face sa suferiti! Pe amandoi!
-Mai vedem noi, spune Mark.

Eu n-aveam voce. Ii urasc.
Inainte sa plecam, vad pe masa din apropiere, o bucatica din ce cautam. O cheie,mai exact, asta cautam, e puncutul nostru de plecare.
-O Doamne, Mark! Ia-o rapid! Ii soptesc rapid aproape fara cuvinte.
El se preface ca pune mana pe mobilier, si o lua la fuga cu mine pe geam. Eram ghemuita in bratele lui. Incet, am adormit, sleita de putere, si putin impacata.

ELIJAH POV.

Pare inimaginabil, dar eu si cu Freya am descoperit o bucata din Stejarul Alb. Tot parea o munca degeaba, dar, pana la urma, cum se zice, incercarea moarte n-are.
Primul l-am gasit in Australia, Sydney. Un vanzator avea-n magazin
pe-un raft multe obiecte din lemn asezate-n linie. Freya a facut o vraja specifica, iar ea ne-a indicat ca vasul acela,efacut din Stejar. Ne-am indreptat catre vanzatorul acela.
-Cat ne costa vasul de pe raftul 3?
-Nu e de vanzare.
Parea incordat, si arogant. Asa si e.
-Va rugam, domnule, spun eu. Avem nevoie de el, neaparat.
-Nu.
Freya se aranjeaza si se apleaca peste tejghea.
-Ce zici, 20$ ajuta?
-Mai pune.
-Ce zici...
Incearca sa-l constranga.
-Uite ce o sa faci tu acum, o sa-l iei, ni-l dai noua, fara sa ne ceri bani.
-Am spus nu.
O trag pe Freya deoparte.
-Se pare ca nu poate fi constrans, sora draga.
-Ei bine, putem aplica si alte metode.
-Stai o clipa.

Ma duc catre vanzator.
Pe ecuson vad ca-i scrie numele "Ray".
-Uite...Ray, de ce ai mai pus vasul acolo daca tot nu ni-l vinzi?
-E rezervat. Cineva da bani grei pe el.

Bea verbina. Inseamna ca stie de vampiri. Trecem la planul c.

-Freya, fura-l. Ii soptesc eu la ureche.
L-am luat cu vorba pe Ray, iar Freya l-a insfacat. Desi nu ne statea in fire gestul asta, suntem disperati, e in joc buna-starea familiei noastre.

-Ray, cred ca ne-am razgandit. Nu mai avem nevoie de vasele tale.
N-a apucat sa zica nimic ca m-am si intors, si am mers spre iesire, alaturi de minunata mea sora.

Iesind pe usa, se aude o alarma-n spatele nostru, ce suna extrem de tare, tiuindu-ne urechiile.
-Rick!Prinde Originalii!
Apa cu verbina era aruncata peste tot in aer. Nu mai puteam respira, dar am inaintat in graba, cu super viteza mea de vampir.Am luat-o pe Freya-n brate si am disparut din peisaj.

Sora mea a aruncat o vraja ce le ingheta corpurile, iar noi, cu tot avantul pe care il aveam, am mers mai departe, pana am gasit o masina, si am sters-o de-acolo.