The Originals:Reîntâlnire cu Klaus Mikaelson//PAUZA

7.Cufarul ce musca din timp

KOL POV.

Se pare ca e bine c-am venit inapoi in New Orleans.

Cateaua aceea, ar putea declansa iar un scandal, ce poate provoca mari incaierari intre membrii familiei noastre.
Stiam de Errias.Am avut o data cutia cu cheia-n mana.
Dar, in ultima secunda, s-a teleportat iar.  Asta fiind, acum mii de ani.
E o poveste lunga.

Bastardul nostru, poate sa faca haos folosind sabia.Ar putea schimba tot ce stim noi de fapt.
Nu.
Nu pot permite asa ceva. Familiei noastre ii e bine asa cum e.
Numele obiectului acela nici nu trebuie rostit.
E antic
Chiar, stravechi.
Exista de cand s-a creat pamantul, de cand a curs apa-n primele rauri, oceane, si multe altele.

Daca taratuta asta incearca sa sape atat de mult in trecut, eu nu o voi lasa sa faca asta nici pe jumatate.

Il iau pe Klaus de o parte, si le fac semn celorlalti care se afla-n camera sa plece, pentru o scurta durata de timp.

-Klaus!Pana la urma, ce cauta asta aici?
-Pai, se pare ca pacatele trecutului nostru ne bantuie si-acum in prezent. Pe viitor vor devenii iar istorie, nu te teme, frate.
-Ale "noastre"?Cred ca glumesti. Toate sunt ale tale!
Ma indrept spre el, cu pumnul strans, dau sa-l nimeresc, dar ma opresc. Mana mea ateriza pe masa, iar, acum, are o gaura in mijloc.
Klaus se uita pe ea.
-Unde naib.... Tu le-ai luat?
-Ce sa-ti iau? Viata?Imediat.
-Nu, idiotule, cheile!
-Nu. Nu-mi spune ce chei. Refuz sa aud asa ceva. Zic eu printre dinti.
-Ei bine, cand ma certasem cu Rebekah, ea a aruncat de-aici, din casa, o bara de fier, care a zburat pana-n curte, si da,  cand m-am dus sa o iau, ca nu cumva Hope sa se raneasca, am mai dat o data in pamant cu ea ca sa o pot scoate, si a lovit ceva de fier. Sap o groapa, si descopar o minunata cutie de metal marinareasca, cu cateva chestiiute ciudate pe ea. Era protejata de-o vraja, deci, ce credeti? Am dus-o la o vrajitoare din nord, si BOOM. A deschis-o.
Am lasat-o acolo fiindca cateaua aceea a venit neinvitata, si m-a luat prin surprindere.
-Te ucid. Cum Doamne sa le lasi la vedere?
-Cum Doamne sa nu-ti infig o bucata de Stejar Alb in piept?

KLAUS POV.

Kol crede ca ma duce el de nas cum vrea el..
Ei bine, zi proasta, fratioare.
Nimic nu a fost ceea ce parea.
Il las pe Kol sa creada ce vrea, pana-mi implinesc misiunea proprie.
Oarecum proprie... O sa ma dezcotoresc de micul meu vampiras,Walt, care e nicicum.
Blond, slabanog, dupa parerea mea, dar cu o inima ce viseaza mult la un trai bun. Visele se spulbera atunci cand imi iau barosul si dau cu el in ele.

Povestea Erriasului e veche...

De mult, pe cand prima picatura de apa a cazut pe acest pamant, pe cand primul vant a suflat firele de iarba aiba iesite din tarana, cele 4 elemente, apa,pamant,aer si foc, cu ajutoarul unui traznet, venit din primul nor de furtuna, un tsunami, si o tornada,au format o sabie, bifurcata in mijloc, cu aripi angelice, dar mici pe margini, manerul gri,  de un gri rar, cu niste mici modele cu rosu, dintr-o combinatie de vin si sange,care abia se vede, deoarece e destul de veche, al vrajitoarei Azra.
Azra venea din munti. Ea a descoperit sabia si a pus-o in functiune cu ajutorul sangelui ei.
Sangele o alimenteaza.
Sangele de vrajitoare.
Doar de neamul ei, pentru ca ea a fost prima care a folosit-o.
Azra, dandu-si tot sangele acelei sabii, a fost secatuita, si pentru a ajunge inapoi in trecut, si-a pierdut viata-n prezent.

Cu ultimele sale puteri, Azra a creat o cutie unde se afla cheia care descuia usa de sub o apa, ocean, lac, nimeni nu stie sigur.
Aceasta, a blestemat cufarul marinaresc in miniatura sa nu doar stea intr-un loc, ci sa se mute-n repetate randuri, prin alte galaxii, timpuri, si locuri.
Dupa miliarede de cercetari, am descoperit ca, doar cutia in sine isi schimba locatia, cheia, nu, doar daca e in ea.
Ea se teleporta o data la 3 zile,dintr-o parte-n alta al globului, de aceea ramanea nedescoperita, pierduta prin fumul cenusiu al timpurilor deja apuse. Doar de 3 ori pe an venea-n timpul nostru,prezent, pe Terra.

Din anul 1075, o tot urmaream, chiar atunci aflasem de ea iar, pana cand in 1823, am gasit-o-n intr-un oras, cu multa, destul de multa verdeata, din Carolina de nord.

Am constrans o vrajitoare, si i-am dat locatia unde sa opreasca cutia.
Totul bine, pana cand, am aflat ca ea a baut verbina, si ca se prefacea, cu un talent desavarsit atunci cand imi vorbea mie.
Din invidie, ea a facut o vraja, el ramanand acolo dar, ca eu sa nu  pot atinge si nici vedea cufarul pana cand altii sa il gaseasca, si sa mi-l inmaneze mie. Atunci nu aveam incredere in nimeni, nici in propria persoana.Eram doar un suflet singur pierdut in abisul unei negure infinite.Asa ca, m-am invartit dupa coada alti mii de ani.
Cheile ne conduceau singure, doar tinandu-le in mana, la usa secreta, care am auzit ca se afla pe fundul unui ocean, iar nici o vrajitoare nu o poate deschide prin utilizarea darurilor ei.
Ceea ce ma framata de atata vreme, e de ce sunt doua, asta spun din auzite, fiindca de tinut in mana nu le-am avut niciodata.

Cercetand am descoperit ca, mama noastra e inrudita cu Azra, ceea ce inseamna ca, draga noastra Freya are sange-n ea cat sa ne reparam toate pacatele ce ne macina.
Am citit numeroase carti, pana m-am informat despre acest fapt. Papirusul. Nu mai stiu unde e.
L-am lasat in bibleoteca pe masa, pentru ca am auzit ca mica de Hope plangea dar, cand ma intorsesem, disparuse.

Am auzit galagie de afara, asta insemnand ca acela e pateticul de Walt.
Ma idepartam de acea camera, ingandurat si purtat pe alte lumi stravechi, si fara sa-mi dau seama, il gasesc pe Walt plin de pamant, de nerecunoscut cu o lopata-n mana.

-Bravo, vad ca ti-am dat bine coordonatele.
-Poftim, si lasa-ma-n pace, a trebuit sa fac gropi in jumatate dintr-un oras din Carolina de nord. Sunt ostenit. Si Samara, e o scorpie, imi tot dadea suturi. Dar era de folos, isi da ochii paste cap, pentru ca ea acolera locul,si m-a putut multiplica ca  termin mai repede, in plus eram si invizibili.In mai putin de 3 zile sa faci atata munca e imposibil.
-Vrajile au mers, vrei sa zici.Walt,Walt, totul o sa fie bine. Din moment ce ai ai avut un ajutor cu puteri magice nimic nu e imposibil.
-De ce nu ai pus vrajitoarea sa se ocupe de treaba ta murdara...si tu de ce nu?
-Walt, esti ca un copil mic, stii ca eu nu pot s-ajung la cutie.Presupun ca ti-a intrat pamant in urechi si ti-a ajuns la creier. Vrajitoarele sunt precum serpii, n-am incredere in aproape niciuna.Da-mi-o.
Imi intinde mana, dar cu o retinere teribila.Mainile ii tremurau vazandu-ma, iar, el imi mai pune si conditii dupa.
-Kl...,Klaus, o sa ma rasplatesti, nu?
-Bineinteles.
Arunc un zambet binevoitor, ma fac ca dau mana cu el, si luandu-l prin surprindere, ii sucesc gatul.
Acesta adoarme instantaneu. Il trag dupa mine pana-n debara, unde urma sa se trezeasca-n urmatoarele ore.

N-aceam timp chiar acum de prostiile lui. Ii iau cutia din mana, si vreau sa ma indepartez, si sa o cautaut pe Samara,pana cand cutia nu mi se evapora din maini. De gasit, nu o puteam gasii, fiindca din vina acelei vrajitoare, ochii mei nu o puteau zarii,iar mainile mele nu o puteau nici pipai,dar, din moment ce altcineva a dat de ea, in bratele mele era solida si reala.

Bineinteles. Am intins o cursa nemaipomenit de buna fratilor mei si catelei acelea.
Kol e atat de idiot, incat nu s-a prins ca n-aveam cum sa iau atat de usor cutia in proprile-mi maini.Dar, in momentul de fata...Ea se afla la mine. Nu stie nimic in legatura de trecutul meu cu cufarul.

Cand eram pe cale sa plec, imi readuc aminte ca trebuie sa merg pana sus la Beka, sa o informez ca l-am pacalit pe Kol, in legatura cu lupt noastra, si ca si ea, de asememea, ar trebuii sa ma acopere
Ceea ce vad cand ii intru in camera, ma  uimeste.

Hei lume, stiu ca a durat mult pana-m publicat si capitolul asta, dar sper sa va placa, si va astept parerile voastre.
Pe curand =)