The Originals:Reîntâlnire cu Klaus Mikaelson//PAUZA

2.Klaus exagereaza

Intru in casa,si ii astept sa treaca pragul usii.
-Nu ne inviti inauntru? Spune Kol privindu-ma in ochi.
-O,da,sigur,scuzati-ma.
-Te rog,iara-ne pe noi,mai ales pe Kol, care este putin nervos. Nu-l bagati in seama,domnita,imi zice Elijah, atat de bland.
-Nu e nici o problema,haideti,puteti intra.

Toti au intrat, iar eu le-am prezentat casuta.
-Am aici doua paturi mici,si unul in camera mea.
Casa mea avea 3 incaperi.
Una a bunicii,una a mea,si una in caz ca avem vre-un oaspete. In cazul meu,am mai multi.
-Tu si Rebekah veti dormii in cel din stanga de langa perete,spun eu.
Inchid usa si ma-ndrept spre cealalta incapere, si le prezint incaprea.
-A,si eu inseamna ca raman cu Kol sau Nik?Impecabil.Zice Finn,dezamagit si in aceelasi timp scarbit de membri familiei lui. Il aleg pe Kol, multumesc.
-Ar trebuii sa ma simt special?Il intreaba Kol pe Finn.
-Nu.
I-o taie Finn.
Kol se incrunta,si nu mai zice nimic.
-Se pare ca voi dormi alaturi tine, asa-i? Ma intreaba Klaus, cu o privire fericita dar in aceelasi timp misterioasa.
-Da,daca doriti..
-Da, sigur ca vreau. Mi-a raspuns el fara pic de ezitare.

Le-am servit o masa calda, dupa care s-a innoptat. Am facut vraja de protectie,si am inceput sa ne pregatim toti de somn, fiindca,era destul de tarziu,iar ei pareau obositi,desi era doar ora 23:00.

M-am asezat in pat, iar pe usa a intrat Klaus.
-Buna seara,draga.
-Buna, ii spun eu, muscandu-mi buzele de entuziasm.
Ma aplec catre noptiera mea veche si mica,si sting lumanarile,pentru a face atmosfera potrivita pentru a putea dormii.
Toti ceilalti au atipit dincolo.
Prin geamurile de lemn se auzeau greierii afara,si se vedea luna de argint,dar putine stele.
Se uita si Niklaus pe geam.
-Unele stele stralucesc si-n intuneric,desi nu le vedem, sunt tot acolo, asteptand momentul potrivit pentru a aparea miraculos pe cerul intunecat,pentru a ne da lumina lor arzatoare de foc, ca sa ne dea lumina-n sufletul nistru negru.
Profund.
Ne privim reciproc in ochi, si dintr-o data, se lasa tacerea intre noi.
N-apuc sa zic nimic,ca ma trage langa el,ma atinge pe umar,si isi trage mana incetisor, in jos spre cotul meu.
Eu tresar si il privesc, ma ridic peste el, ma saruta pe gat,usor si apasat,dar controlandu-si foamea.
Ma ia,si ma saruta peste tot atingandu-ma lin,nefacand galagie deoarece se aude bine prin acesti pereti fragili,si nu voiam sa-i trezim pe fratii lui Klaus, pentru ca erau obositi.

Dupa o vreme, stateam asezati pe pat, uitandu-ne prin camera intunecata.
Ma mangaia incet pe par ,tinandu-ma-nbrate.
-E liniste. Imi spune el. Cu un ton al vocii misterios
-Asa e mereu aici. Ii raspund eu hotarata.
Se lasa o liniste mult mai profunda, de ne tiuie urechile, pana rup tacerea.
-Cum de...?
-Cum de ce?
-De ce te-ai culcat cu mine?Nici macar nu ma cunosti.N-ai motive sa ma simti ceva pentru mine..
-Dar tu de ce ai facut-o?
Asta mi-a dat de gandit.
-Pur si simplu,mi-ai sarit in ochi,si, nu stiu, poate,chiar exista dragoste la prima vedere. Nu te-am putut lasa sa pleci...
- Domnita,eu nu sunt cea mai buna persoana,de obicei sting si ultima speranta din sufletul cuiva... Sunt un diavol real, traiesc doar in umbra mea, a ceea ce-am fost candva.
-Poate pentru altii.Ridic din sprancene fara pic de teama.
-Eu n-as zice chiar asta.
Chicoteste putin.
Era seara perfecta. Pana sa stric eu tot.
- Auzi,Klaus? Se spune ca sangele tau poate vindeca o muscatura de varcolac de pe un vampir. Corect? Ai putea sa-mi dai si mie putin, daca te rog?Il intreb asta,dar observ cum ii se schimba expresia fetei.
-Pentru asta m-ai ademenit aici? De asta mi-ai tot recitat mie texte siropoase? Aveam presimtirea asta,fiindca nimeni nu este atat de bine-voitor.
-Nu,stai, nu voiam sa spun asta.
-Si cand ma gandesc,imi placeai,ceea ce se-ntamla foarte rar. Eu urasc lumea, eu urasc fiecare fiinta care exista, chiar si pe mine! Daca ti-as da un singur strop din sangele meu,toti inamicii mei ar stii unde suntem,totul s-ar duce de rapa! Sunt un monstru,eu sfasii suflete si trupuri de oameni!Si tot ce-ncerc sa fac, e sa fiu bun,dar se vede ca raul imi curge prin vene.
Nu sunt cobaiul nimanui!

Acea ochii inlacrimati,se consuma mult cand se enerveaza. Eu incepusem sa plang,deoarece simteam ca lumea se va sfarsi. Sau poate doar lumea mea. Eram cu fata umeda de la lacrimile ude care-mi ieseau din ochi.
Exagereaza, exagereaza foarte mult.
Nu voiam sa iasa asa doar... Poate ma cam obseda gandul ca as putea sa o ajut pe buni cu magazinul, sa ne permitem si noi unele lucruri. Nu voiam sa-l ranesc pe Klaus,nu acum,nici cand.

Aud usa, de dincolo,si o voce cunoscuta.
-Milla, draga, am venit, hai sa vezi ce ierburi si alte chestii am adus!
De ce a venit bunica Anne atat de repede acasa?De ce acum?
-Imediat buni! Strig eu tare,incat sa m-auda.
Trebuie sa-i ascund pe ceilalti frati ai lui Nik,nu trebuie sa afle c-avem musafiri.
Ma concentrez,si intonez o vraja veche de camuflare care m-a invatat bunica Anne.
-Preaz sonotos xerilium, wner thex ascondio, preaz sonotos exerilium,wner thex ascondio, preaz sonotos xerilium,wner thex ascondio!
Sper ca a functionat. Ma gandeam la asta in timp ce inima mi se facea cat un purice.
Klaus a tacut. Cel putin pana-am terminat. Credeam ca o sa ma sfasie ca incerc sa fac o vraja,dar cred ca si-a dat seama ce lucram.
-O,se pare ca scumpa ta bunicuta a venit acasa, haide sa ii facem o mica vizita.
N-apuc sa misc un deget, el a fost mult mai rapid. O tinea pe buni de gulerul bluzei ei maro.
-Milla, cine e acesta?!Ma intreaba ea cu o expresie a fetei nervoasa si speriata in acelasi timp.
-Ia-ti adio de bunica ta 'Anne'.
Incep o vraja dar...
-Nu!Bunico!Strig eu din tot sufletul,standu-mi inima-n loc. Credeam ca lesin de spaima.
Klaus o musca de gat ca si o fiara, ii bea sangele, o musca tare de tot, ii sfasie gatul, si la final ii rupe capul sarmanei mele bunici, iar,ce ramasese din corpul ei,cazuse lat pe podea.
Incepeam sa plang in hohote. M-a luat cu durere de cap. Nu credeam ca e posibil asa ceva.

Bunica Anne imi era ca si o mama, fiindca ea ma luase acasa, pe cand mama m-a lasat langa padure,iarna, intr-o fasie de material zdrentuita, lasandu-ma-n voia sortii. Iar pe tatal meu n-am apucat sa-l cunosc niciodata. Asta imi povestise bunica.
-De ce i-ai facut asta?De ce? Cu ce ti-a gresit ea? Stau putin tacuta, dar durerea este mult prea puternica.Bunico,te iubesc mult! Strig eu cat ma tine gura, picand in genunchi si dand din maini pe podea,plangand in acelasi moment. Pe cat de dulce ai fost cu mine,cu-atat de negru esti inauntru!Esti o bestie!O fiara!Un adevarat monstru!
-Mi se mai spune si asa, domnita mea.
M-am dus spre el,sa-l plesnesc, din instinct,uitand ca pot sa practic magie. M-a prins de mana si mi-a zis taios:
-Parca-mi voiai sangele,nu-i asa, draga mea?

Isi musca mana,ma baga-ntr-un perete al camerei,si ma obliga sa ii beau sangele.
Strigam cat ma tinea gura,dar nu ma auzea nimeni. Cu atat si mai bine. Daca mi se-ntampla mie ceva,nu voiam sa fie implicat cineva in asa ceva,si cu siguranta nu voiam sa aiba un sfarsit nefericit,la fel ca si al meu.
-Sa vedem cum o sa areti ca si vampir, dulceata.
-Nu,te rog,nu!
Mi-a rupt gatul,si mi-am pierdut cunostiinta. Cand este nervos,are o energie atat de mare,incat n-am putut sa-mi misc nici macar un deget.
Ceea ce nu inteleg e de ce nu s-au trezit fratii acestuia.
O,vai,fara sa vreau am pus si o bariera sonora, nu intra nici un sunet,si nici nu iese.

Capitol editat in 08.01.2017 ✔