The Originals:Reîntâlnire cu Klaus Mikaelson//PAUZA

1.Milla

7 August 1708

5 frati erau pe fuga,din cate am auzit de la sateni,desi nimeni nu-i cunostea.

Acestia trec in graba pe langa standul meu de leacuri si ierburi vindecatoare si otravitoare. De obicei ii tineam tura bunicii mele, Anne Jones cand era plecata sa faca rost(ca si in momentul de fata) de alte produse, sau ierburi,cum li se spune.

In acest moment,impotriva vointei mele de a dormii,din cauza zile mohorate,eram complet fascinata de unul dintre acei frati. A privit direct in spre mine cu ochii lui verzi, care inspirau teama, dar si atenti in aceelasi timp, atat de inchisi incat, te topeai dupa ei,si te si cutremurai.Parul ii era destul de lung pentru el, de un blond sclipitor in lumina soarelui. Era imbracat normal,ca si noi ceilalti.
El si restul familiei lui,se apropiara si mai mult de standul meu, si el incepe sa vorbeasca cu mine.
-Buna, domnita, eu si fratii mei,cautam o planta numita Omagul-Galben,ne puteti fi de ajutor? Imi spune el aruncandu-mi un zambet sincer.
Raman blocata pentru o secunda,dar aterizez din dimensiunea mea magica de pe alta lume,si ma trezesc acolo in fata acestuia, asteptand raspunsul meu.
-Da,avem.Cat doriti?
Ii zic eu in timp ce ma uit in ochii lui.
-Tot,daca se poate, draga.
-Se vede ca aveti probleme cu varcolacii.
-Nu numai ,sunt si alte colturi cu umbre-ntunecate ce ne vaneaza neîncetat.
Ma intind pana in partea cealalta si adun tot Omagul,pentru a i-l da.
Acesta mi-a ochit,si a dat sa se indeparteze de mine.
In potriva vointei mele,strig dupa el.
-Hei,scuze domnule,stiu ca nu ar trebui sa ma bag, dar,cum va cheama? Spunand toate acestea,am inceput sa rosesc, dar mi-am controlat emotiile.
-Niklaus,draga. Mi se mai spune si Klaus... dar, tu,domnita?
-Milla. Ma uit in jos.
Se lasa o tacere intre noi.
-O, ce nume frumos aveti, domnita. Dar te avertizez, cei care se apropie de mine, ajung sa aiba un sfarsit tragic.Nu avem timp de stat de vorba,eu si cu fratii mei ne grabim,ma bucur ca am facut cunostinta.
E ciudat sa-mi spmpuna toate astea.
Ce fel de "Sfarsit Tragic"?
Hm.
Auzisem mai demult de la bunica ca sangele unuia dintre acesti membrii ai familiei poate vindeca ranile de varcolac,ale altor vampiri, dar acesta era doar un mint. Probaibil el e
Presupun.
Trebuie sa aflu. Pe langa ca e si chipes, are si alte calitati, trebuie sa aflu daca functioneaza, desi,mi-ar placea sa petrec cu el putin timp,cat e aici,deoarece,mi se pare interesant.

M-am simtit jenata pentru ca l-am retinut. Parea nervos,si grabit,din tonul vocii pe care il avea.
Toti se apropie unul de celalalt, si incep sa vorbeasca unul cu altul.

Am auzit fiecare cuvintel rostit de fiecare dintre ei.
-Nik,eu cred c-ar trebui s-o luam la vest,pe langa rau,si sa mergem pe pod prin padure unde ne vom cauta un adapost sigur.Mai e timp pana ne vor gasii varcolacii, pentru ca am inaintat mult.
Fata care vorbea era blonda,cu o rochie lunga aproape pana-n pamant,de un galben ca si soarele,dar putin mai prafuita,si mai rupta la maneci,dar nu tare,ea fiind ingrijita, fata de aceste circumstante.
Cred ca au indurat mult.
-Nu e de bine,inamicii ne sunt peste tot. Si unde intentionezi tu sa crezi ca ne vom gasii un adapost? Mai de graba ne vor gasii lupii-nainte. Sunt 4 haite la un loc, va dati seama?Nu vedeti? Suntem incoltiti. Mai este si Mikael pe urmele noastre. Suntem condamnati la un destin tragic.
-Niklaus, mereu este cale de scapare din orice solutie,fi mai optimist. Trebuie doar sa gasim un loc unde sa innoptam,si de maine vedem noi ce facem. Nu mereu totul este tragic,frate.
Acesta avea parul castaniu, lung la fel ca si cel al lui Niklaus,dar,nu i-am vazut fata,pentru ce era cu spatele catre mine.
-Nik,e mai bine cum am spus eu. Macar o data-n viata asculta-ma si pe mine! I-a zis fata cea blonda.
-Beka!Inceteaza in a ma mai corecta! Tu esti sora mea mai mica, nu ai nici un drept in a spune ce sa fac!
-Sunteti niste maniaci de va certati in public,pur si simplu ma prefac ca nu fac parte din aceasta familie ce-si dezonoreaza membrii ei. Urasc cel mai mult ceea ce-am devenit,si eu,si voi.Suntem niste monstrii!
Acesta avea parul mai scurt,dar nu avea acelasi farmec,desi,Niklaus incepe sa ma inspaimante,dupa cum vorbeste,degeaba,oricum nu-l stiu pe el,dar, de-a lungul timpului s-au auzit diferite zvonuri despre familia lui.
-Finn,tu niciodata n-ai fost cu noi,lasule,tu numai dezbini familia noastra!
-Eu mereu am fost ancora acesteia! Ceea ce suntem ne omoara incet.
-Finn,tu mereu esti contra noastra, aceepta ceea ce esti si gata! Avem destui dusmani prin zona,trebuie sa fim uniti, ca si o familie. Mai stiti juramantul nostru "Mereu si intodeauna"?
A spus cel cu pletele castanii.
-Gata,terminati, tot ceea ce trebuie sa facem e sa ne gasim un adapost sigur pana nu ne gasesc varcolacii,si Mikael.Sunt peste tot. Trebuie sa avem grija in cine avem incredere,daca nu vreti sa ajungem doar niste cenusa.
Spune Klaus catre restul familiei lui, i-am vazut o frica ascunsa,si o teama interioara ce nu si-o prea arata.
-Poetic,Niklaus, dar trebuie sa plecam cat de curand de-aici.
-Elijah, n-ai cum sa ma contrazici.
"Elijah" n-am mai auzit un asemenea nume.

Erau toti atat de diferiti. Si comportamental,si fizic. Klaus imi atragea atentia, deoarece este mai dur,si paranoic,dar fiecare om are locul sau , in care isi ascund o parte mai fragila. Pare un om interesant.
Erau pe cale sa inainteze spre padure,cand ceva din interiorul meu nu i-a lasat sa plece.
-Stati!Asteptati! Va pot ajuta,si scuzati-ma va rog ca am tras cu urechea,stiu ca este nepoliticos, dar cred ca va pot fi de folos.
Spun eu,inima batandu-mi tare.
Oricum,bunicii Anne nu-i placeau vizitatorii vampiri,cu atat si mai bine,pentru ca aceasta este pecata din oras.
-Cum,domnita? Intreaba Elijah.
-Va pot adapostii peste noapte la mine, va pot oferii o masa calda,si cel mai bun lucru dintre toate,va pot ascunde folosind niste vraji. Iar dusmanii care va vor raul,nu va vor gasii.
-Foarte amabil din partea ta,draga,dar nu cred ca ne putem oprii aici. Imi spune Klaus putin rautacios.
-Nik,eu cred ca am putea ramane putin,din moment ce ne este dat un loc unde ne putem ascunde in noaptea asta,spune fata blonda.
-De unde stim ca nu este o cursa?
-Klaus, daca va simtiti amenintati de mine,o simpla vrajitoare contra a 5 vampiri, puteti sa imi ignorati bunatatea oferita.
-De unde stii ca suntem vampiri?
Ma intreaba cel cu parul castaniu pana la urechi, presupunand eu, ca e Kol.
-Eu va simt. Va simt foamea care incercati sa v-o controlati, si pur si simplu, imi dau seama, fiindca sunt o vrajitoare.
-Bun,fie cum vreti voi,eu ma duc in drumul meu, fiindca nu vreau sa fiu prins de Mikael.
-Niklaus inceteaza!Suntem o familie,si trebuie respectata. Ramanem mereu impreuna. Mereu si intodeauna,frate.
-Asta e a doua oara cand aud propozitia aia azi, este o aiureala.
-Nik,doar asculta-ne si pe noi macar o data. Nu poti castiga mereu tu,spune fata blonda.
-Eu castig mereu pentru ca am dreptate,zice Klaus.
-Deci, cred ca ar trebui sa ne prezentam.Eu sunt Elijah,cu Klaus vad ca ati facut cunostiinta,iar, sora noastra este Rebekah, cel cu parul mai scurt castaniu este Kol,iar cel ce din urma ce ne sfideaza mereu si este contra noastra este unicul Finn.
Finn mai avea putin si sarea la bataie.
Am intervenit eu spunand ceva,inainte sa asist la o bataie intre frati.
-Cabana unde locuiesc eu este putin mai incolo, urmati-ma. Pot face o vraja care sa va ascunda,cum v-am mai zis.
-Multumim domnita,dar de unde-atata amabilitate?
-Eu ajut mereu pe cei care au nevoie. In plus, presimt ca va venii o furtuna mare,si nu cred c-ati putea rezista atata afara,mai ales dupa ce dusmanii va urmaresc fiecare pas, din cate-am auzit,le zic eu aceste cuvinte foarte hotarata.
-Multumim, va ramanem datoari.
Eu le ochesc si ma indrept in fata,pentru a le deschide usa.

Capitol editat in 08.01.2017✔
O sa trec peste aceste capitole, doar ca sa corectez unele greseli de ortografie, in rest, n-am sa schimb nimic, pentru ca nu vreau sa nu mai intelegeti despre ce e vorba-n aceasta carte.😺