Era plin de durere, exact ca un copilaș ce nu mai observa de mult ceea ce îl înconjura, așa că am ales o încercare de a-l adormi în brațele mele, deși simțeam fiecare bătaie a inimii accelerând, simțeam cum se temea că dacă va închide ochii, Angel nu va mai fi, de parcă avea premonițiile la el. Sincer stăteam pe gânduri, încercând să găsesc un mod de a-l asigura că plecarea mea nu va exista, că poate trecutul acesta al nostru va rămâne un simplu trecut, lăsând fiecare urmă a amprentelor să îi aline buzele dureros de însângerate și i-am cuprins mâna în a mea. Am renunțat la promisiunea pentru care eram meniți să fim pentru totdeauna, am renunțat să mai împrăștiem poveștile pe care odată le vedeam o realitate a vieții de cuplu. Așa cum un prieten spunea "Orice om are planuri cu partenerul său.", avea dreptate. Noi aveam planuri ce pentru mulți puteau părea o nebunie incertă ce conducea la un sfârșit tragic. Iubindu-l pe el am împlinit deja un sfârșit pe care puțini îl puteau vedea, cum era să conduci o mașină nouă adânc într-o groapă unde nu mai putea pășii nimeni. Asta vedeam când eram alături de el, un sfârșit ce nu era menit să fie,d e fapt, un sfârșit. Noi, ce frumos csună acum când toate cântecele pe care le aveam, răsună a ecou, noi alesesem să ne iubim departe de oamenii ce ne doareau durerea adâncă, departe de zgomotele virtuții și bârfelor, departe de alte fumuri de țigară, ce se iroseau, departe de ce nu era el, de ceea ce nu eram eu. Noi ne-am făcut destinul, necrezând în el, credeam că fiecare om are partea sa de încredere, de respect pentru celălalt.
Am ales cel mai ușor mijloc, renunțarea, ceva de care nu eram niciodată pregătită, ceva ce mă ucidea pe interior exact ca un cântec de chitară menit să rupă inimi, să le sfâșie și să le împerecheze între ele, din nou. Simțeam cum dulcea agonie mă lăsa să cad din nou în brațele ce îmi erau un "acasă" drag uitat de mult. Așa că trezin du-mă din transa pe care o arunca chipul blând, ce se odihnea acum în poala mea, eram gata să fug din nou. Din nou, lăsam totul exact cum o umbră nu lăsa decât urme negre ce erau vizibile în lumină, eram gata, lăsându-l să își pună capul pe perna moale, cu același chip de om fericit, de copil ce iubea visele, nu coșmarurile, îl lăsam.
Am bătut în tastele negre, pe care el le avea la computerul său de altfel privind fiecare cuvânt cu lacrimi în ochi. Pentru prima dată în această relației eram gata să fug mai tare și să îl reîntâlnesc. "Mai avem o promisiune/ De-a ne găsi cândva cu aceeași compasiune." Eram sigură că măcar acum va înțelege ce motive aveam să fug de el, pentru o primă dată, îl părăseam ca o hoață ce a furat inimi spărgându-le de podelele de fier ale unei închisori pline de răniți.
Scrisoare:
"Am promis cu sufletul că nu voi renunța la tot ce mă lega de tine, știam bine că ne va fi greu, dragul meu. Știam ce înseamnă să lupți într-un Iad departe de Iad și mai știam și faptul că aveam două inimi prăfuite, înghețate de dezamăgirile timpului. Iubitule, te va durea atât de rău când nu vei mai fi în ale mele brațe, însă am încredere că noul tău înger te va salva și te va ridica. Mai știi cum eram noi, doi copii ce râdeau, se supărau și plecau mereu întorcându-se de parcă aerul nostru era menit să privească norii. Am plecat pentru simplul motiv pentru că te vreau fericit alături de oricine, știu, o să urli mai târziu, poate casa asta va fi spartă din temelii de tine. Nu face asta, amintește-ți de ultima noastră promisiune și nu lăsa nervii să dezbată ce inima deja știe.
Nu mi-am dorit să las praful și lacrimile să te atingă atât de dur, cum au făcut cu mine, nu îmi doream să afli tot felul de nimicuri ce te includeau sau nu despre mine, despre tine, despre ea, despre oricine. Cu sângele mușcăturilor de pe buzele fine, din cauza stresului, rămâneai ușor, mereu aveai același buze roșii când erai nervos sau gemeai de plăcere, când erai stresat sau trist. Aceleași buzele ce lăsau culoarea sângelui să le păteze exact cum picăturile reci ale ploii îți pătau gândurile dureroase. Îți era frică de singurătate, uneori încă îți mai e atât de frică, exact cum eram și eu, ești și tu.
Las gândurile mele să te înconjoare în tristul adevăr ce odată ne reprezenta. Gânduri peste gânduri, despre noi, am ales să ne lăsăm cuvinte ce încă curg sub forma unei raze de soare, unei picături reci de ploaie. Am uitat să simțit sufletele ce odată mângâiau cicatrici și permiteau vindecare, am uitat acel "te iubesc" divin ce nu ne dădea dreptul la uitare, ce ne lăsa să tremurăm atingeri dulci și să respirăm suspine. Cum ai zis și tu și am zis și eu "n u vreau să mă trezesc din acest vis", însă exact ca niște copii ce se îndreaptă spre maturizarea dureroasă și tristă, am trezit încet fiecare lacrimă și zâmbet, să se termine fiecare vis în care nu exista altceva decât noi. Știu bine ce însemna să plec, știi bine ce a însemnat să pleci, să știi că totul are o menire inutilă în lumea aceasta plină de oameni fără suflete sau fără omenie. Eram oameni făcuți din aripi de înger argintii, îmbrățișate de aripi de demon ce iveau un strigăt după iubire. Aș vrea doar să lași fiecare amintire cu noi să curgă ca o poveste plăcută, un film văzut repetitiv și lăsat într-o cutie, la fel de prăfuită. Va fi o ultimă dată când îți voi mai săruta buzele, iar aceasta va fi când tu vei dormi și vei fugi în lumea ta, unde totul este sau nu minunat, vei ajunge acolo și vei căuta un înger, nu voi fi eu. Așa că dragul meu, aș vrea să lași să treacă un trecut ce a fost și să aștepți un viitor ce urmează, iubind un prezent destul de bun. Ai fost un demon angelic ce a iubit un înger demonic. Aș vrea doar să îți transmit iubirea mea spunându-ți la revedere, iubitule. Te iubesc."
-W.D-
Semnătura mea era oriunde, peste tot, inclusiv în notițele sale. Am rămas gânditoare salvând acel text, apropiindu-mă de el și sărutându-i ușor buzele, mângâindu-i fruntea zâmbind în tristețea mea și sperând la ceva mult mai bun pentru el. Un sunet șoptit se auzea înainte să pot ieși, dormea, eram sigură însă era singură cum a spus "Te iubesc, nu pleca.", am zâmbit o ultimă dată am pornit spre aventura în care inima mea nu mai era.
