1✏️

85 8 8
                                    

Priveste lucrurile obiectiv. Iubeste sa vada cum cade zăpada . Iubește sa vada cum aburii ies din cafeaua calda. Iubeste sa o privească mergând elegant pe strada si totuși ceva din mersul ei il face sa creadă ca e hotărâtă pe decizii, chiar daca va calca pe gheata subțire.

Știe ca plânge din cauza lui . Știe ca zâmbește mai puțin de când el dispărut , dar ce ai vrea sa faca ? Daca i-ar spune ca e acolo, urmărind-o atent , ar veni la el ,gata sa retrăiască viața pe care o avuseseră împreuna acum ceva timp. Asa ceva era imposibil. Voia sa o vada alături de el ,sa o ajute sa treacă prin decesul iubitului ei, dar cum sa faca asta daca el e cel care a murit in toata drama asta ? Trecuseră aproape doua luni si el nu o uitase. Nici ea nu uitase nimic.

Dar nu se implica . Vrea ca lucrurile sa rămână asa ,deși dorul ei ii seaca inima tânăra. Isi ia tigara împreuna cu ciocolata amăruie si o priveste pe geam îndepărtându-se prin fumul țigării. Sub lumina focului care dansează in soba, se pune pe scris . Hârtia pare portocalie si se întinde după stiloul auriu.

Esti ca un cântec pe care il ascult încontinuu. Esti genul de fata despre care oamenii citesc cărți . Esti perfecta . Esti îngerul meu păzitor fara aripi si totuși esti atat de departe. Trecem unul pe lângă altul in fiecare zi si totuși te simt rece . Simt cum sufletul tău e pierdut in spatele zâmbetului pe care il afișezi mereu. Credeam ca ai trecut peste tot si ca îți e bine fara mine . Credeam ca ma vei recunoaște ,iar când te voi auzi voi cădea la picioarele tale asemenea unui stejar tăiat. Credeam ca voi plânge in fata ta si voi lasa ca fulgii mici de zăpada sa cada pe mine ,racindu-mi sufletul plin de foc. Permite-mi sa îți înapoiez aripile si sa mâncam amândoi ciocolata amăruie ca pe vremuri. Te-as conduce pana in ceruri si inapoi știind ca vei fi fericita ,chiar daca tu nu ai cum sa stii cine sunt. Tu ma crezi departe , undeva in pământ, când de fapt eu sunt deasupra ta , protejându-te din umbra de toate pietrele care aveau sa te lovească. Toate aceste probleme te-au slăbit. Nu ai arătat niciodată "bine" . Arați ca o opera de arta si arta nu trbuie sa arate bine , trebuie sa te faca sa simți ceva . Daca stau sa ma gândesc , ultimul nostru "rămas bun" nici nu s-a zis .

Închide caietul cu coperti negre de piele si il împinge încet cu degetul arătător. Își pune capul pe masa , lacrimile lui sunt înghițite de întunericul din camera . Focul nu mai exista pentru a-i alunga gândurile si pentru a-i încălzi sufletul. Ea e primul lucru care ii apare in minte când se trezeste. Ea e motivul pentru care el trăiește in lumea asta parșivă. Ea e Brook Teneves.

LovedWhere stories live. Discover now