Loved

9✏️

— Nu a avut loc niciodată o despărțire. As putea spune ca suntem încă împreuna.

Își găsi puterea sa zâmbească amar. Simti nevoia să-i mângâie chipul cu buze calde, voia să-i cutreiere gândurile încurcate. Să se  plimbe pe pieptul ei care se ridică și coboară într-un ritm profund si să o faca să uite cine erau. Voia să uite că sunt oameni. Atunci voia să-i faca tot ceea ce nu putea. Voia să-i fie ce nu i-a mai fost nimeni. Voia sa ii fie alături.

— Adică? , ceru el încercând sa para nedumerit.

— A murit.

— Imi pare rau.

— Am mai auzit asta.

Știa ce înseamna puterea cuvintelor si sinceritatea lor. Știa cum un cuvânt poate ruina un oras in care viața arde repede si fara prea multe evenimente. Știa sa oprească valurile marii si briza ce ii adia in par. Totul cu un cuvânt.

— Nu ne cunoaștem de mult timp...

Lasa propozitia in aer ,găsindu-si cuvintele. El aștepta cu sufletul la gura, admirându-i sufletul. Ploua cu gânduri care cădeau pe asfalt si se spărgeau asemenea unor cioburi.

— Vreau sa spun. Esti asemanator cu o persoana foarte importantă din viața mea. O persoana pentru care as fi dat totul. Imi place compania ta.

— Ei bine, murmura fiind surprins, tu esti superba.

Se referea la tot ceea ce putea vedea si nu vedea cu adevărat. Nu se grăbea. Se întinse, sărutând-o ușor pe obraz. Ea zâmbi . Parul ei negru era jumulit de vânt.

Își aminti pentru o secunda cum merseseră la câteva concerte. Beți, fericiti si îndrăgostiți. Brațele ei in jurul gâtului lui si culorile apusului care păreau ca i se impregnasera in piele. Își puse doua degete pe maxilar. Urma sarutului ei cald de acum câteva veri dispăruse. El era rece si de piatra.

Ea era o flacara pâlpaitoare care emana spirit viu. Viața , ploaie, natura. Toate acestea concentrate in aceeasta ființa atat de simpla. Cum a putut sa faca asta ca sa scape de ea? De ce a vrut sa scape de ea? De ce ai înlătura ceva care îți face numai bine?

— Pregătită pentru nopțile târzii de vara?

— Esti in urma. Le-am început deja.

Găsi puterea sa zâmbească cu durere in suflet. Mereu se gândea la alții. El, un bogătaș fara inima, fara sentimente si totuși ea reușea sa il aducă cu capul pe pământ. Sa il faca sa inghenuncheze in fata tuturor oamenilor care mor de foame zi de zi. In fata războaielor. In fata a tot ceea ce el nu baga in seama.

Era genul de femeie puternică: vede lumea în alb și negru, se imbracă sobru și stă mereu picior peste picior. E capabilă să domine. E pregatită să cucerească lumea zâmbind.

Iar el era pregătit sa ii fie sclav pe viața.