Loved

3✏️

Ai venit lângă mine în pat şi mi-ai oferit o cană de ceai. Nu ştiam că tu ai pus în ea otravă dulce din propriu-ți venin. Mi-a fermecat simțurile, intrându-mi mişeleşte pe sub piele, să îmi preschimbe sângele în iubire. Mi-ai transformat sufletul în vin, mă amețeai şi gustai din el egoist în fiecare noapte. M-ai făcut să te iubesc, apoi ai plecat şi m-ai lăsat cu o cană de ceai simplă, lipsită de acel gust divin, dar toxic.
Mai soarbi din cafea, mai zâmbești. Îmi povestești despre cât de mult îti plac florile și liniștea serii. Arunci priviri pe furiș în timp ce lasi ușor cana pe masă, îți aranjezi părul, zâmbești iar. Poate-i jocul de cuvinte, poate parfumul tău...Nu știu.

Se trezi amețit . Ochii ei il priveau sfidători, gata sa găsească ceva care sa il distrugă. Își trecu mâinile peste fata si se imbraca cu același palton maroniu. Coborî scările având intenția sa ia o ciocolata amara si sa meargă la cafeneaua din apropiere. Se întoarse după doua ore ,speriat si fericit in același timp. Deschise caietul cu coperti negre si lua pixul.

Stăteai pe terasa cafenelei ăleia, picior peste picior, îți așteptai comanda, o cafea lungă, amară. Obișnuiai sa o bei amară. Aveai un pulover galben, tricotat, pe gât. Blugi negri și o geacă neagră, tipică. Părul prins în coc, buzele-ti erau crăpate si sunt sigur ca plânsesei. Urmele tunelului întins erau vizibile pe sub ochi. Aveai cearcăne adânci, n-ai dormit noaptea trecută. Aveai un zâmbet impecabil, erai atât de frumoasă în simplitatea ta, chiar daca plansesei. M-am asezat la masa de lângă tine , privindu-te fascinat.
Priveau frunzele cum cad pe asfaltul rece. Fiecare frunză, în funcție de culoare, îți exprima un sentiment. Cele galbene mai ales, le vedeai zburând în aer, le simțeai parcă, pe pielea ta fină și asta te făcea să tresari uşor. Iar atunci când ele atingeau asfaltul, zâmbeau,știind că de acum vor servi drept covor oamenilor. Fericire, viață, asta-i exprimau frunzele cele galbene. Câtă viață era şi-n această domnișoară, în acea dimineață de noiembrie!

Oameni au ieșit la plimbare, tineri îndrăgostiți trec repetat prin fața ta, îi admiri. Stiu ca te gândești la mine, stiu ca ai vrea sa ne plimbam si noi,tinandu-ne de mâna ,cum o făceam de obicei. Te îndrăgostești de fiecare dintre ei, de zâmbetele lor inocente, de dragostea lor. Copii fericiți, care se bucură de compania părinților lor. Îi privești pe toți, te bucuri pentru ei, le zâmbești. Îți place mult să zambesti, te simti vie atunci când zambesti, chiar daca e un zâmbet plin de durere.

Oamenii vorbesc în jurul tău, dar nu dai doi bani, nu îți pasă, trăiești într-un decor intim, alături de propria umbră. Îți dai seama ce ai pierdut în lunile astea. Pe mine. A trecut viața pe lângă tine. Dar nu regreți nimic.
Realizezi ce frumoasă-i viața, zambesti din nou. Ceva e schimbat la tine. Esti fericită, pot citi asta în zâmbetul tău de cristal. Ai trecut peste?

Chelnerul îți servește în sfârșit cafeaua, nu cerusei zahăr inițial, iar el nu-ti adusese știind că o preferă amară. Dar tu-i spui zâmbind 'adu-mi și 2 pliculețe de zahăr, te rog'. E mult galben - fericire în sufletul tau astăzi. Chelnerul îți aduce zahărul și tu iti aprinzi o țigară.

Apetisantă, înlănțuită de fum și de mirosul cafelei, esti un mister. Un mister de care sunt dependent.

M-am ridicat , călcând pe frunzele căzute mai devreme. Am vrut sa vin la tine ,dar nu am știut ce sa îți zic. In schimb , am rupt o floare din ghiveciul de pe masa si am venit la tine.

"Pentru ce?" ,mi-ai zis.

"Pentru tot.", ti-am răspuns.

Am văzut uimire din ochii tai fermecători . Tigara se stinsese si tu te-ai ridicat ca sa imi iei floarea. Ceva la mine îți părea cunoscut, poate vocea, căci nimic din eu cel vechi nu a mai rămas.

"Mulțumesc", glasul îți tremura si am zâmbit plin de emotii.

Am plecat lăsând banii pe masa , lângă ciocolata si cafeaua care se răcise...