My best summer

capitolul 21

     PRETENASI... UITE CA A VENIT SI ULTIMUL CAPITOL...

     MA BUCUR CA M-ATI SUSTINUT SI MI-ATI CITIT BAZACONIILE...

    IN FINE... TRECETI PESTE FAZELE EMOTIONALE SI CITITI ACEST ULTIM CAPITOL!!! ENJOY IT...

alex is out

    Cand am ajuns la uriasa arena, niste tipi ne-au dat catusele jos,apoi ne-au bagat intr-o camera. Acea camera era,de fapt,un soi de hol,prin care urma sa trecem pentru a intra in arena. Locul era groaznic : mirosea a mucegai,era intuneric,iar singura legatura cu exteriorul era o poarta ruginita,prin care puteam vedea multimea tipand.

    -Acum e acum... am zis eu. Asta e ultimul moment petrecut de noi impreuna! am mai zis strangandu-i pe toti in brate. Si tineti minte.... Tot ce ni se intampla e la voia Domnului, Care,ne are la degetul mic!

    -Adio... au inceput fetele sa planga.

    -Aaaa...Daca ati terminat cu bocitul va anunt ca se ridica portile! a zis Spartacus.

    -Atunci... S-o facem! am zis eu tragandu-mi iataganul de la brau.

     Am intrat in arena... Pentru inceput adversarii nostrii au fost aproape inofensivi : serpi,soparle mari si alte animale carora le-am zburat cu usurinta capul de pe umeri.

      Intr-o a doua etapa ne-am luptat cu animale ceva mai periculoase : lei,tigri,jaguari,dar am trecut destul de repede si de aceasta etapa (noi=eu,Vlad si Spartacus,fetele sand undeva intr-un colt)

     -Aveti grija... De obicei aici incep sclavii sa moara!!!

     Cand ne-am uitat la a 3-a poarta am vazut iesind vreo 5 gladiatori innarmati.

     Recunosc ca nu a fost usor sa-i terminam,dar datorita lui Spartacus am reusit.

    -Acum trebuie sa fim foarte atenti. Etapa asta i-a ucis toti de pana acum!

    -Auch...!

   Intr-adevar aveam de ce ne teme : pe poarta #4 am vazut iesind un tip de vreo 2 metri inaltime,cu muschi de titan,si innarmat cu o sabie cat el de mare. Lupta asta a durat ceva,dar dupa ce Vlad a fost trantit de pamant,de am crezut c-o sa-si scuipe splina,eu am reusit sa-l lovesc in mana,facandu-l sa-si scape sabia,iar Spartacus a reusit sa-l injunghie,omorandu-l.

     -Sclavilor!!! si-a ridicat imparatul vocea. Sunteti primii,care,dupa 24 de ani de Jocuri ale Foamei reusiti sa-l invingeti pe Hummungus! Va felicit si va promit sa va eliberez daca veti trece de proba finala : VARSAREA ICHORULUI LUI MARTE,ZEUL RAZBOIULUI!!! (pentru cei ce nu stiu ce e ala ichor, ICHOR=SANGELE ZEILOR)

    Tipu'era sarit rau de tot de pe fix! Cum mama naibii voia sa-i varsam ichorul lui Marte?! Daca era sa i-l varsam pe al lui Venus era simplu... Ca aia nu s-ar fi aparat prea bine!

     Intr-un final,dupa pledoaria tinuta de imparat am vazut poarta #5 descizandu-se.

     Marte era exact asa cum il visase Tea : un barbat inalt de 2 metri,musculos,cu o barba scurta si o cicatrice pe ochiul drept,purtand o armura romana.

    Lupta a inceput... Marte avea o defensiva excelenta,reusind sa pareze toate loviturile noastre.

    Dupa o jumatate de ora de lupta,am inceput sa simt o oboseala cumplita a bratelor.

    Ce era cel mai grav : Marte lua infatisarea celor dragi,facandu-ne sa ne indoim de faptul ca el e zeul razboiului si vrea sa ne omoare.

    Nu stiu cum le-a aparut celorlalti,dar pentru mine a fost groaznic!

    Mai intai a luat chipul prietenilor cu care eram acolo,in arena... Apoi a prietenilor de acasa,al colegilor de scoala si al profilor dragi... Apoi a luat chipul rudelor mai indepartate,al unchilor,matusilor si verilor mei... Apoi,cel mai oribil moment a fost acela cand a luat chipul lui frati-miu si al parintilor mei,de care imi era foarte dor... In acea clipa,o lacrima mi-a aparut in coltul ochiului... Apoi Marte si-a recapatat adevarata infatisare si,profitand de momentul meu de neatentie a atacat,lasandu-mi o taietura adanca in umarul stang.

     In acel moment Spartacus a facut o chestie pe care nu o voi uita niciodata... A sarit si a reusit sa-i smulga sabia din mana lui Marte,dar cu pretul vietii...

    -Stefan...ACUM!!! a tipat el cu ultimile forte.

    L-am ascultat si am facut un salt de vreun metru inaltime,apoi i-am implantat adanc iataganul in frunte lui Marte! Acesta a scos un tipat de uimire,apoi ichorul cel auriu a inceput sa se scurga din rana adanca... In clipa urmatoare,din rana a iesit o lumina orbitoare,care ne-a invaluit pe toti! Simteam puterea acelei lumini... Apoi lumina adevenit mai puternica,ducandu-ne pe toti prin tubul vulcanic inapoi acasa... Imparatul isi tinuse promisiunea... Ne eliberase...

    In clipa urmatoare ne-am trezit inapoi pe vulcan,in aceleasi haine de firma,cu smart phone-uruile in buzunare,incercand sa ne tinem echilibrul pe marginea vulcanului,pentru ca Marghe sa poata sa faca o poza perfecta...

     Cand am terminat de vizitat vulcanii,noi fiind ciudat de tacuti cu totii,ne-am urcat in autocar,unde am vorbit despre ce ni se intamplase.

     Intr-un final Ana a tras linie si a zis ca a fost doar un vis ciudat,pe care l-am avut cu totii.

    -Chiar asta sa fi fost? m-a intrebat Tea in soapta.

    -Nu prea cred... am zis eu dezgolindu-mi umarul stang si scotand la iveala cicatricea ramasa dupa taietura lui Marte.

    -Auch... Deci asta nu a fost un vis.

    -Nu... Dar ar fi mai bine pentru noi toti sa ramana doar un vis...

             ---THE END---