A Kidnapped Girl

capitolul 7

Lectură placuta! 😙

Ma trezesc si vad in jurul meu niste oameni. Se parea ca eram intr-o maşina. Ma uit la sofer si vad acelasi hanorac ca al omului ce a vrut sa ma calce cu maşina. Eram foarte confuza... La un moment dat vad ca masina se opri.

- Haide odată!! Coboară din maşina.. Imi spuse omul care statea langa mine cu un ton furios ..

Eu cobor din masina si ma uit in jurul meu, eram foarte speriata, nimic nu se vedea. Tot corpul imi tremura. Fac doi paşi inainte si observ ca un om ma apuca de braţ si ma duse in casa foarte grabit. Vad un om care se uita foarte atent la mine si inca vreo trei domnisoare pe langa el.

- Ia uite, ce avem noi aici! Inca o tarfa a lui James presupun...si rade isteric la mine...( wtf, târfă? Se pare ca nu sunt eu singura din viata lui) Irving , te rog , du-o pe domnisoara in camera ei.
- Cameră?
- Da, păpuşa, cameră! Doar ce credeai ca o sa te tin in pod?

Din momentul acela nici glas nu mai aveam ca sa ii mai spun altceva, eram foarte speriată...urc scarile, si ajung in faţa camerei, deschid usa si vad un pat pe mijlocul camerei, un fotolui si un dulap parea o cameră simpla, nu era ceea ce ma asteptam eu sa fie.. Trecând peste toate.. Nu stiam dece eram acolo... Intru in camera si fac cativa pasi si ma asez pe pat. Il vad pe omul acela Irving ca vroia sa plece.

- Stai puţin, te rog! Vreau sa te intreb ceva.
- Da! Spune.
- Vreau sa stiu unde ma aflu, si ce caut aici?
- Imi pare rau de tine...

Si aud un ţipat de jos. -Irving!!! Treci jos!

- Scuze, domnisoara ,dar ma striga..

Omul acela cum ieşii din camera, si dintr-o data lacrimile mele nu mai puteau sa isi ţină frâu. Faţa mea era inundată cu lacrimi...Ma asez pe fotoliu si adorm...
(Dupa doua ore ) :
Ma trezesc dar tot in acelasi loc ma aflam, credeam ca era vreun cosmar dar nu era asa... Vad cum usa se deschide, era James. Ii sar in braţe si ii spun:

- Cum de ai venit?! Haide, sa mergem acasa! Ii i-au mana si ma indrept catre uşa..
- Stai, stai usor păpuşa! Eu nu am venit sa te i-au..
- Atunci..?
- Am venit sa te vad, stii, sincer chiar mi-a fost dor de tine.
- M-ai taci dracului! Esti doar un bou si un nesimţit..
- Hopa, nu te enerva baby.. Si ma imobilizează la pat urcându-se peste mine.
- Ce faci, nenorocitule?!?! Esti nebun !!?
- Dupa tine, baby!

Simt cu mana lui imi atingea intregul corp... De atunci imi pierdusem increderea in el, credeam ca este un baiat educat dar m-am inselat...atunci am realizat ca el a vrut sa ajung aici ..nu am mai putut rezista si o lacrima se scurse pe obrazul meu . Am fost tradata de inca o persoana cum sa mai am incredere in alti oameni , cand fiecare poarta de fiecare dată alte măşti. Cum sa imi dau seama de adevaratul lor comportament? ...Il vad pe James ca incearca sa ma dezbrace, nu mai suportam si am ţipat..

- Shh, pisi, dece tipi?
- Lasa-ma dracu' in pace!! ii spun eu pe un ton nervos...

Il vad cum se indeparta de mine , a asteptat 5 secunde prividuma iar apoi mi-a dat o palma peste faţa. Lacrimile mi se opri in ochi...

- Deci asa faci tu, tarfo!? Lasa ca o sa vezi tu mai incolo.

Il privesc cu multa ura si il vad cum imi i-a telefonul de pe pat ..

- Vrei sa vezi ce mesaj o sa ii trimitem surorii tale.. Ia uite ( si incepe sa imi spuna cuvintele care le scrie.) "Amber eu sunt intr-o calatorie timp de o săptămână "
- Nenorocitule! Daca ii faci ceva lui Amber eu moarta sau vie tot o sa scap de aici , si o sa iti para rau ca m-ai cunoscut. Iti promit!
- Stai usor baby, ca nu o sa ii fac absolut nimic ... Si incepe sa ma lege de un scaun de maini si de picioare.

Acesta iesii din cameră trandind usa dupa el si razand isteric...dupa bubuitura usi incep sa tresear deodata. Plangeam si plangeam. Nu cred ca era cineva care sa ma ajute. Ii aud pasii întorcându-se:

-Auzi, păpuşă! Am uitat sa iti zic! ...sa cobori jos la cină..
-Ieşi afara!! Si ţip la el incat sa ma audă toata casa.

Dupa 20 de minute vad ca intra cineva la mine in cameră.

- Ti-am zis sa iesi afara ce nu ai inteles! Si ţip la acea persoană.
- Scuze, daca vrei pot iesi afară...

Glasul lui era cald si dulce.

- Aprinde lumina!

După ce aprinse lumina, vad un baiat brunet destul de inalt cred ca 1,80 ;1,90 cam asa si niste ochişori albastri inspre verde.

- Si tu cine esti?
- Poti sa imi spui Kevin. Numele tau care e? Ma intreaba dezlegandu-ma de frangiile care imi faceau rani la maini.
- Pai, eu sunt Brianna poti sa imi spui Bri.
- Ok, Bri! Incantat de cunoştinţă.
- La fel.

Stau putin si ma uit la el atenta.

- N-ai de gand sa ma faci si tu o tarfa sau... Nustiu.
- Nu! Dece as face asa ceva ? Si incepe sa râdă.. Nu te cred asa, tu esti o fata foarte frumoasă si nu ar trebui sa auda vorbe dinastea. Observ ca isi pune mana pe faţa mea si ma mangaie.

Eram foarte ruşinată... Nici macar nu il cunosteam chiar daca stiam cum il cheamă. Era un baiat educat dupa cum vorbeste ,dar nici in el nu pot avea incredere. Acesta ma ia de mana usor si ma duce jos la cină. Il observ ca pleaca si ma lasat singura. In capul mesei se afla omul acela cu hanorac din maşina.

- Abram ma numesc! Tu esti?
- B... B.. Brianna!

Ma uit in ochii lui si observ un sentiment foarte puternic in mine.

- Ce ai patit la mâini..?

Nici bine nu apucasem sa ii raspund la omul acela ca sa bagat James.

- Nimic nu a patit , Abram! Stai linistit.

Il vad cum se aseza la masa si imi rade. Eu il privesc cu multa ura si ma intorc la mancarea din farfurie. Deabea am putut sa mananc ceva. Ma ridic de la masa si ma duc in camera mea. Lacrimile iara imi aparura pe faţa, parca nu puteam sa le opresc. Nici nu stiu ce caut eu aici...

Heii.. Sper ca va placut si capitolul acesta , scuzati-mi greselile .. Si vreau sa anunt ca atunci cand ne vom strange 100 o sa pun un capitol cu toate personajele.. Astept comentariile voastre, va puup ❤❤😙😙😍😍❤🎀