A Kidnapped Girl

capitolul 26

Lectura placuta! 

Alerg si tot alerg încercând ca toate momentele mele "murdare " sa pot sa le las in spate. Dar ceva imi sopteste ca ele sunt deja acolo si inca ma urmaresc.

Pentru o secunda ma opresc in loc doar ca sa pot respira si ma uit in spatele meu. Era presimtirea aia ciudata ca cineva era acolo, care el sau ea ma urmarea. Dar da era acolo. Era un el, un om inalt si imbracat in negru. Doar ce pot sa vad la el este un par brunet si doi ochi albastrii patrunzatori care oberv ca se uitau destul de dur la mine.

Incep sa alerg din nou uitându-mă din cinci in cinci minute in spatele meu. Acesta se tinea lant dupa mine alergand tot mai tare. Acelasi lucru faceam si eu, picioarele parca incepeau sa fuga fara mine iar dupa cateva minute disparu dupa o casă. Pentru un moment credeam ca cineva chiar ma urmarea. Nu era de mirare, totusi Evans era aici. Incetinesc puţin iar apoi incerc sa alerg din nou.

Bine spus, incerc. Dintr-o dată ma lovesc de un trup masiv care, dumnezeule mare , ma lovii direct si simt ca ceva s-a rupt in mine. Imi ridic ochii catre chipul lui si incerc sa il analizez cu privirea. Acei ochi albastrii erau... Minunati.

-Imi cer scuze! 
-N-Nu-i nimic. Ma balbai la el dupa care il ocolesc  si imi continui drumul dar nu inainte de a mai arunca o privire la acel corp.

Kevin pov.

-Ok, oameni buni!  Avem fix cinci ore si patruzeci si cinci de minute pentru a organiza o petrecere pentru sarbatorita noastra.

- Sa nu organizam nimic.

Imi fac ochii ca doua cepe si ma uit in spatele meu.

- Brianna?! 
- Da ,dupa cum spuneam nu vreau petrecere ,  anul ăsta.
- Cum adica?!  Implinesti 18 ani.
- Da, dar ce o sa se schimbe?  Sunt fericita asa cum sunt acum. Pot sa spun ca am fost aproape moarta.
- Shh. Nu spune asta.

Brianna pov.

Le zambesc tuturor cu un zambet fortat si urc sus in camera. Am obosit deja sa ma mai ascund sub masti care nu isi au rostul. Pana la urma cam toti suntem asa, ne ascundem sub masti cu zambete ,dar acele zambete nu vor fi niciodata adevarate .

Ies pe usa si ma duc inspre podul cel mare unde toata familia mea s-a strans odată si si-au facut amintiri.  Era si timpul meu acum. Imi scot telefonul din buzunar si imi sun cea mai de incredere persoana pe care o cunosc.

- Alo?  ...

***

- Ma bucur ca m-ai sunat. Nu cred ca vrei sa te arunci?  Asa-i? 
- Nustiu.. Poate. Oricum mersi Josh pentru ca ai venit.
- Oricand.

Ma uit la el si vad in ochii lui aceiasi tristete pe care o am si eu. Nu avea niciun rost sa il intreb " de ce" ?

- Te-am chemat aici ca sa vorbim.
- Ok,  spune.
- Stiu ca pare putin prostesc ca vorb..

M-a intrerupt pentru un moment si mi-a raspuns :

- Hei, nu trebuie sa iti faci iluzii cu chestii dinastea, suntem prieteni . Ok? Ne spunem orice.

Aprob din cap si incep sa vorbesc:

- Nustiu , simt ca Kevin imi ascunde ceva. Se poarta ...diferit,  si in ultimul timp stii si tu ca s-au adunat atatea. Chiar nu stiu ce sa fac...

Acesta nu spuse nimic doar ma luă in braţe si imi oferii imbratisarea lui de urs... Am scos un mic "multumesc " printre buze si am incercat sa imi imaginez pentru un moment toate amintirile frumoase legate de familia mea. Se putea vedea tristeţea din ochii mei.

- Sper ca nu ai uitat ca astazi avem o sarbatorita care trebuie sa fie deacord cu prietenii ei ca trebuie sa fie o petrecere?  ..

Acesta imi fură un zambet care ma facu sa ma simt mai bine si sa uit de toate pentru o secundă.

***

Deschid usa si il vad pe Kevin stand pe canapea destul de suparat.

- Ai patit ceva? 

Acesta imi facu semn sa stau langa el,  asta am si facut, asteptam sa spuna ceva dar tot ce puteam " auzii " ,  era doar linistea din toata camera.

- Auzi Kevin,  tu imi ascunzi ceva? 

Acesta isi ridica chipul inspre mine si nu spuse nimic din nou doar il vad ca isi misca capul de colo-colo, asta insemnand un "nu" .

- De unde ti-a venit ideea asta? 
- Am observat ca in ultimul timp te-ai distantat de mine, ţipi si ai nervi.

Acesta oftă adânc si isi lasa capul in jos murmurand printe buze un "scuze" .

Aceasta tacere a lui ma facu sa ma simt din nou slaba si fara putere. Doar gandul ca ceva sau cineva ne va putea face rău amandourora ma omoară  ...

Aud cum cineva batea la uşă. Ma duc si deschid si nu intr-un mai puţin de o secunda ca aud deja ţipătul care sa fiu sincera chiar il asteptam in seara asta.

- Surprizaa!! 

Incep sa zambesc si imi imbratisez toţi prietenii.

- Multumesc mult! 

Dupa ce a intrat si ultima persoana in casă, incerc sa inchid usa, dar se parea ca mai era o persoana. Singura persoana care chiar ma asteptam sa vina doar ca sa creeze probleme si sa imi strice mie ziua de nastere.

- Ce cauti tu aici... Evans?! 
- Oh.. Deja m-am plictisit de intrebarea asta din partea ta.
- Si ce ai vrea sa iti zic?  "Oh Evans, imi pare asa de bine sa te vad , te rog,  intră! " dezgustator. Imi ridic spranceana in sus si astept un raspuns de la el.

- Exact, ai vazut ca şti!  Haide i-aţi cadoul păpuşa..

Acesta imi intinde inspre mine o plasă  de cadou in care se afla ceva. Sincera sa fiu nici macar din putinul ala cat de mic o fi el ,nu ma interesa ce se afla acolo. Imi dau ochii peste cap si vad in urma lui un băiat care alerga catre casa mea . Puteam sa pun pariu ca l-am mai vazut astazi pe baiatul ăsta . Ii privesc ochii albastrii si il poftesc inauntru...

Nustiu dece am impresia dar acesta noapte, o sa fie lungă. M-ai ales ca Evans e aici....