-Cum a fost la politie?Cale nu te-au arestat?
-Nu Urs,se pare ca a fi frumos nu e o crima.
-Ahaha...
-Baiatul meu e cel mai frumos, Urs! Singurul om care o sa-l aresteze vreo data voi fi eu.
-Hmmm...mie imi convine,Xenia!
-Xenia?
-Da ,Xenia... Offf...luati loc, vreau sa va zic ceva.
-Stiti ca inainte sa il cunosc pe Cale viata mea a fost un haos.Din ziua in care l-am intalnit am zic ca trebuie sa imi reiau viata de la 0.Stiu ca nu trebuia sa va mint, dar am crezut ca asa va fi mai bine, sa imi las trecutul in urma.Numele meu adevarat nu e Amelia ci Xenia.Imi pare nespus de rau ca v-am ascuns asta,stiu ca am gresit fata de voi.Ati fost si sunteti foarte buni cu mine, iar eu v-am mintit...
-Bai, stai calma. Intradevar nu trebuia sa ne minti, dar nu e un capat de lume.
-Sa stii ca imi place mai mult Xenia .
-Va multumesc . Va iubesc enorm.
-Hmh...
-Cale...
-Ce iti mai place sa fi in centrul atentiei.
-Cale, sti ca pe tine te iubesc cel mai mult!
-Stiu, Kity . Si eu te iubesc.
-Pe bune, Kity?
-Heloo, lasati-mi fata in pace!
-Bine, bine.
-Unde voi fi gasit eu pe voi?!Trebuie sa repetam .
Am continuat repetitiile inca 5ore fara oprire. Nici nu ne-am dat seama cand a trecut timpul, era ora 2 . Oboseala se citea pe chipurile noastre.
-Baieti,stim deja 4 coregrafi,am repetat destul. Suntem epuizate.
-O sa luam o pauza.
-Lansarea e în mai putin de o saptamana.
-Și o sa avem timp sa ne pregatim.
-Luam o pauza de o ora apoi revenim.
-Juno, nu mai pot....maine avem scoala si e ora 3 .
-Baieti, fetele au dreptate.Hai sa mergem la somn.Mai e si maine o zi.
-In sfarsit pauza.
Am asezat cateva lucruri la locul lor , apoi ne-am retras fiecare in camere.Timpul trecea ca vantul, lansarea se apropia la fel si bacul nostru.... Am fost asa de ocupate incat am uitat ca avem bacul. Nu am mai acordat prea multa atentie scolii in ultima vreme. Toate lucrurile parca venise pe capul nostru.Macar am scapat de vampirii aia, ma intreb ce mai face Lucas nu am mai vorbit din ziua balului cu el. Ore e bine? E prea tarziu ca sa il sunam .
***
-Elena, de ce nu dormi?
-Nu stiu, Sorin ... toate se intampla asa repede.Scoala ,viata noastra. Ieri eram un copil, iar acum avem atatea responsabilitati.
-Sti ca voi fi langa tine mereu, nu trebuie sa te gandesti la astea.
-Sti ca nu putem sa trecem pur si simplu fara sa ne insusim anumite lucruri.
-Elena, chiar nu stiu ce sa mai cred... ce se intampla? De ce plangi?
-Trecutul, viitorul....
-Dar unde e prezentul? Uita trecutul, stiu ca nu ti-a fost usor , dar trebuie sa incerci sa uiti. Dar nu uita chiar totul! Adu-ti aminte ziua in care ne-am intalnit, ziua in care am venit dupa tine, prima data cand ne-am sarutat , toate clipele frumoase din viata noastra. Au fost si momente grele prin care am intrecut amandoi. Niciodata nu am vrut sa te bag in situatiile alea. Stiu ca ti-a fost frica , teama , dar nu imi pot schimba viata... suntem blestemati si nu putem schimba asta. Credem ca daca as putea sa te feresc de toate astea as face-o , dar chiar nu pot. Mi se rupe inima ca nu pot face nimic pentru tine.
-Nu mai vorbi prosti, atat timp cat sunt cu tine nimeni nu ne poate dobori, doar ca va veni vreme cand o sa fim o familie si nu vreau ca noi sau poate copiii nostri sa treaca prin ce am trecut eu. E foarte devreme sa ne gandim la capii , dar o sa vina si ziua aia si nu vreau ca viata pe care eu am trait-o eu sa o mai aibe si altii mai ales copii mei.
-Tu sti cat de fericit ma faci? Nu am mai auzit pe nimeni sa isi faca un viitor asa frumos cu mine.
-Te iubesc mult!
-Eu si mai mult. Hai sa nu ne mai gandim la viitor si sa traim prezentul . Toate vor veni la timpul lor.
-Ai dreptate. Noapte buna!
-Noapte buna!
( Am scris acest capitol cu Elena Mira)
