Gandul meu era numai la Urs... Voiam sa ma trezesc , dar ceva nu ma lasa . Stateau toti langa patul meu si plangeau , incercau sa il spune pe Urs , dar nu raspundea. Doctorii nu imi mai dadeau prea multe sanse, doar un miracol ma mai putea trezi.
Au trecut deja 5 saptamani de cand stateam pe patul de spital conectata la aparate.Elena nu se dezlipea de langa mine , ii simteam prezenta , auzeam ca vorbea cu mine , dar nu puteam face nimic .Parintii nu mi-au facut nicio vizita ba chiar le trimitea celorlalti mesaje prin care ii ameninta. Au aflta ca eram in coma ,au dat vina pe baieti.Credeau ca se hranesc din sangele noastru...
Marti 13:40 dictorii au venit in salonul meu sa le spuna fetelor ca nu mai pot sa ma tina conectata... nu dadeam niciun semn de progesc , iar ei aveau nevoie de aparate pentru alti oamnei. Au inceput sa tipe la ei , sa le spuna ca nu e posibil asa ceva. Dupa o indelungata cearta doctorii mi-au mai dat la dispozitie o saptamana , apoi ma vor deconecta si usor ,usor ma voi stinge sub privirea lor.In seara aia am ramas singura, dar nu prea mult deoarece cineva intrase in salon. Nu-mi puteam da seama cine era.A venit langa pat si s-a asezat jos, mi-a luat mana si a sarutat-o...Buzele alea cum puteam sa le confund .Dar ce cauta Urs la spital? Dupa tot ce mi-a zis nu a renuntat la mine , stiam ca nu o va face. Momentele astea nu au durat foarte mult pentru ca au ceilalti si-au facut aparitia.
-Cum indrazneati sa iti mai arati fata? Tu nu vezi ca de fiecare data cand pleci de langa ea ajunge la spital ? Chiar nu te-ai saturat sa o ranesti atat?
Urs nu a zis nimic s-a uitat la ei cu o privire expresiva , dar in acelasi timp indurerata , m-a sarutat pe frunte si s-a ridicat. Incercand sa-si desfaca mana de-a mea degetele mele l-au cuprins . Nu a fost un gest vizibil, dar stiu ca el a simtit pentru ca mi-a raspuns inapoi.
-Nu ii lasati sa o scoata de la aparate. E ceva in interiorul ei ce o face sa nu deschida ochii. Imi pare rau , Bianca! Te iubesc , dar e mai bine sa plec.
O lacrima mi se prelungea pe obraz. Urs plecase , singurul lucru care ma mai tine in viata acum nu mai era langa mine.
-Baietii, uitati-va pe obrazul ei!
-E o lacrima. Bianca? Te rog deschide ochii!
-Bianca?
Vorbeam cu ei , dar nimeni nu ma auzea...
"Baietii? Nu pot sa fac nimic , sunt prinsa aici. Totul e prea alb, va rog ajutati-ma! Imi e frica si sunt singura.... Va rog , nu pot sa fac nimic. Am nevoie de voi!"
Inca un sir de lacrimi au izbugnit din ochii mei , care nu voiau sa se deschida. Juno mi-a ridicat capul de pe perna si mi l-a asezat pe genunchii lui.
-Bianca , avem nevoie de tine ! Deschide ochii, stiu ca poti, nu ne lasa.
Corpul meu se desprinsese de realitate, dar vointa era la locul ei. Am tipat foarte tare, chiar daca nimeni nu ma auzea, albul din jurul meu se indeparta si incepea sa prinda culoare. Usor usor am deschis ochii, aveam nevoie de apa , nu puteam sa vorbesc si nici sa fac miscari bruste.
-O, Bianca! De ce ne faci asta?
-Imi pare rau. Unde e Urs?
-Dupa tot ce ti-a facut tu tot intrebi de el?
-Nu o sa intelegeti niciodata .... vreau sa fie langa mine.
-Oo nu , nu , nu o sa il mai vezi ! E a doua oara cand ajungi in spital din cauza lui.
-Incetati sa aruncati vina numai pe el! Eu il iubesc asa cu e si stiu ca si el o face .
***
-Hai , gata ! Lasati-o in pace!
-Multumesc,Cale!
-Sorin cheama medicul.
Doctorul a venit și m-a consultat, chiar au zis ca revenirea mea a fost un miracol, nu mai dadeau niciun ban pe mine , dar nu m-am lasat . Trebuia sa imi revin si sa indrept lucrurile dintre mine si Urs.Nu aveam voie sa fiu stresata,trebuie sa fiu cat mai calma si fericita...dar e greu...Nu cred ca pot sa o fac.
-Baieti, ma lasati singura cu Elena, va rog.
-Sigur.
***
-De cat timp sunt in coma?
-Cateva saptamani .A fost groaznic, mi-a fost foarte dor de tine.
-Si mie. Suna ciudat ,dar eu eram conștienta,insa nu puteam face nimic. Eram blocata intr-un loc alb , eram singura .
-Acum esti bine!
-Vreau sa stiu de ce va comportati asa cu Urs. Prin cuvintele pe care i le spuneti ma raniti si pe mine . De ce nu intelegeti ca orice mi-ar face eu nu renunt la el .
-Nu inteleg de ce iti place sa superi asa mult .
....
( Am scris acest capitol cu Elena Mira)
