One year and a half....

196 24 4

de Bianca19999

de Bianca19999

Astazi ma simteam mai bine. Dupa multe alte investigatii , doctorii m-au externat. Urs nu a mai venit la spital si nici la telefon nu-mi raspundea, dupa toate acuzatiile venite din partea celolalti nu era de mirare ca nu raspundea .
Dupa aproape doua luni mi-am revazut camera . Era incompleta .... fara el.Ratacesc prin ea cu gandurile care ma tot navaleau. Pe peretele din partea stanga a patului erau primele poze facute de noi din ziua in care ne-am cunoscut pentru prima data , pe plaja. Atatea amintiri, momente... in zadar. Mi-am lasat geanta jos si m-am intins pe pat cu capul in sus, ma gandeam la o solutie prin care as fi putut lua regatura cu Urs. Nu o sa uit cuvintele de la spital "TE IUBESC !" , poate pentru ceilalti erau doar niste cuvinte pe care le auzeau mai tot timpul , dar pentru mine era totul.
-Bianca, pot intra?
-Da , Xenia.
-Cum te simti?
-.......
-Stiu ca te doare, dar trebuie sa uiti de el. Iti face rau, nu te merita.
-Mi-a fost alaturi cand credeam ca lumea se desteama sub pucioarele mele. Nu pot sa-l uit!
-Trebuie sa iti revi si sa o iei de la 0.
-O sa o i-au de la 0 , doar atunci cand el va fi langa mine.
-Nu o sa rezolvi nimic cu incapatanarea asta..
Am privit-o in ochi... eram asa furioasa ,nimeni nu ma intelegea , m-am ridicat ,mi-am luat geanta si am plecat.Ceilalti erau in sufragerie.
-Unde crezi ca pleci?
-Am nevoie de aer .
-Vin eu cu tine.
-Elena , vreau sa fiu singura. Nu am nevoie de bodyguard .
Trantesc usa in urma mea si alerg catre parcul cel mai indepartat de casa .Pasesc pe portile parcului si dintr-o data norii isi pun stapanirea peste intreg orasul.O data cu norii a venit si o ploaie torentiala.
-O firar!
Dintr-o cafenea se auzea piesa pe care am dansat cu Urs la prima noastra aniversare . Am inceput sa plang , maine se implinea 1 an jumatate de relatie. Mi-e asa greu sa-l uit.Parcul era pustiu , atat de pustiu incat ii auzeam vocea , dar nu era adevarat , mintea imi juca feste.
Chiar daca ploua nu m-am oprint din plimbare , chiar imi placea. In departare vad pe cineva stand pe o banca. Imi era frica sa ma apropii dar intr-un sfarsit mi-am facut curaj si am inaintat.Ajugand in dreptul bancii vad doar un om, statea cu capul in jos cu o gluga care ii acopera intregul cap.Ma aproprii incet si il ating,poate era ranit si avea nevoie de ajutor.Ii pun mama pe umar , iar usor usor isi ridica capul.
Pentru o sacunda am incremenit ... tremuram toata ...Nu se poate ,nu e posibil.Era Urs, chiar el .Cat de mult a trecut voiam sa-l strag tare in brate,dar privirea lui imi spunea sa nu o fac. Ochii ii lacrimau , era trist si ud leoarca.Imi aduc aminte ce mi-a spus la spital , ca ma iubeste , dar de ce ma evita. Voiam sa ma ia in brate, o domane cat de mult imi doream o imbratisoare de la el.
-Te rog , indepeateaza-te ! Nu vezi ca iti fac doar rau.
-Ti se pare ca-mi pasa? In viata trecem si prin lucruri grele, eu nu o sa te las niciodata. Te iubesc nebuneste, nu o sa te las. Adu-ti aminte ce ne-am promis. Nu stiu de ce ai reactionat asa ultima data.
Mainele lui reci mi-au cuprins fata. Am tresarit usor, dar nu l-am lasat sa plece.
-Bianca, parintii tai o sa fie mereu impotriva noastra . Ii iubesti , e si normal , dar cuvintele lor ma dor al naibii de rau. Sti ca niciodata nu te-as rani . Sunt un prost ... orice fac te ranesc , te rog ajuta-ma esti singura care ma intelege.
-Daca punem parintii pe primul loc , acum nu mai eram in fata ta sau poate chiar mai rau. Normal ca te ajut ,dar trebuie sa ma lasi.... nu pot face nimic daca esti incapatanat.
-Trebuie sa iti spun ceva legat de parintii tai...
-Ce ? Daca e legat de faptul ca ei sunt vanatorii de vampiri, deja mi-am dat seama.
-Cum de sti?
-Urs, nu am chef sa vorbim despre ei , mi-a fost asa dor de tine.
-Nu pot sa mai fiu cu tine, iti fac doar rau.Baietii ma urasc...
Am inceput sa plang si mai tare . Am cazut la picioarele lui...
-Bianca, ridica-te! Nu e bine ce facem. Abia ai iesit din spital . Nu mai suport sa te vad suferind.
-Atunci de ce ma parasesti mereu ? Chiar nu puteti intelege ca tu esti totul pentru mine, tu esti motivul pentru care zambesc .
-Saruta-ma!
De cand asteptam ....Il cuprind in brate si il sarut,ploia se strecura printre buzele noastre , bratele lui m-au cuprins . Dupa atata vreme era iara langa mine. Parca as fi un obiect plin de ghinion . Tot ce e bun in viata mea , il indepartez.
-Iti amintesti ce mi-ai promis ?
-Ca nu o sa te mai fac sa suferi niciodata? Iarta-ma , dar sunt un dobitoc.
-Asa cum esti , imi aparti , si te iubesc , dar nu e asta!
-Atunci?
-Ai spus ca o sa mergem undeva, unde vom fi doar noi doi , departe de toata nebunia asta, doar noi .
-Ceilalti nu o sa te lase sa vi cu mine...
-Nu o sa afle , vreau sa fiu cu tine doar atat. O sa le spun ca imi iau o vacanta departe de toate ca sa ma linistesc , nimeni nu o sa banuiasca nimic.
Telefonul ne-a intrerupt , era Elena.
-Sunt pe drum.
-Ai intarziat domnisoara , ce tot faci?
-Mi-am luat ceva de mancare . Ajung imediat.
Mi-am luat ramas bun de la Urs printr-un sarut si o imbratisare
-Ne vedem , pitic! Ai grija de tine!
-Ne vedem , baiatul meu. Te iubesc!
***
Urs P.O.V
" O ranesc , asta fac mereu , dar nu-i pot rezista. Nu stiu ce mi-a facut , o iubesc nebuneste . Excursia noastra trebuie sa fie de neuitat , merita tot ce-i mai bun. Am stat prea mult timp departe de ea , mi-a ajuns. Oricine vrea sa se bage intre noi , trebuie sa treaca mai intai de mine."

(Am scris acest capitol cu Elena Mira)