Adevarul (Teen Wolf )

Pactul

- Hei ştef  trebuie să vorbim despre  şti tu ce nu trebuie să afle staills.  am spus asta şi neam retras  într-un loc mai retras şi am început să vorbim
- De ce nu vrei ca staills  să nu se bage da este enervant de îți vine să îl omori reânvi şi omori iar dar este în haita ta . a spus ea acum îmi vine să fac tot ce a zis ea dar trebuie să mă stăpânesc aşa că răspund clar de ce nu .
- Staills este un om şi în plus iam  zis să se ducă după kira  avem nevoie de ea mai mult decât de aşazisul meu prieten enervant. am spus cu sânge rece ultima parte a propoziției .
- Bine ne vedem atunci adul  măcar pe liam  cu tine la revedere iubitule  .
are dreptate o săl  iau pe liam că doar este betaul meu aşa o să fac o săl iau pe liam cu mine.

Am  ajuns acasă de la şcoală mă duc până la tata  şi vine şi liam ok am pornit spre locul unde trebuia  să ne întâlnim am ajuns într un minut deoarece tata cunoştea fi art bine pădurea  .
- Bine acum ce facem aşteptăm până ce se hotăreşte să vină ?întrebă liam deşi ştia răspunsul meu de la bun început .
- Eu plec voi trebuie să rămâneți  ne vedem acasă  fiule . spuse tata şi uiteo şi pe ştef foarte bine  în timp neau  întrerupt acei windows îi urăsc cât timp eram ocupat cu doi unul vine pe la sapte şi mă pune la pământ dar ceilalti au reuşit să scape doar eu eram pe jos întins şi în acelas  timp paralizat şi nu ma puteam destranforma  şi am rămas aşa o vreme bună mam transformat dintr o dată  în om dar nu puteam mişca doar să respir cu greu cred că aud nişte paşi este sigur o fată cân se apropie din ce în ce mai mult mia ridicat bărbia şi mia zis : - Aşa de neajutorat rănit şi neputincios săracul scott  cred că mie milă de tine. după ce iam examinat fața aceia mică pe car era atârnat  un zâmbet diavolesc am rămas total mirat .
- Alison eşti în viață nu se poate ai murit în brațele mele cum de trăieşti ? uimit cum cum ar putea să trăiască ea simt un miros este cel care ma adus aici mă ia  pe sus şi mă pune pe un scaun unde îmi leagă mâinile şi picioarele ca să nu mai scap .
- Unde este covorul?mă întreabă iar eu nici nu o privesc în ochi este prea dureros să o văd pe alison  că lucrează  pentru cei care mă vor mort pentru puterea mea . Nu îi răspund la nici o întrebare bar : - Dar mai ți minte când neam cunoscut  ? întrebă cu o sclipire în ochi este prea buna pentru a mă face să sufăr  .
- Da ştiu era prima  mea zi la clinică când se lăsă siara ai venit cu acel câine mai rugat să te ajut am aceptat de atunci a început totul . am răspuns eu evident cu o lacrimă  care sa prelins pe obrazul meu .
- Bine nu plânge  dar sunt obligată de către vânători te iubesc aşa cum am făcuto  şi prima data când neam cunoscut trebuie să treci peste acum mai bine  ai pleca cred că tatăl tău te caută ca un lup disperat dar să nu spui nimănui că sunt în viață ar veni să mă caute haide rapid.

- De ce nu putem să te salvăm din mână celui care te ține aici . nu a vrut să aundă  nimic aşa că am plecat trist şi oarecum supărat deroarece nu a vrut să vină cu mine putea să scape de acel câine ca să zic aşa oricum am ajuns acasă bombardat de întrebări leam ocolit uşor acun sunt în pat gândindună la ce sa întâmplat astăzi.

Deci am reintroduso pe alison  în carte sper să citiți în continuare  cartea mea.😄