Pot paria, dar ce câştig? ♡Terminată♡

Vi cu mine?

-Alex mergem e deja 3:35.
    -Da doar să plătesc.
    -Eu te aştept la maşină.
   - Ok
Am mers la maşină şi după 3 minute a venit Andrei.
-Sper că nu te-am supărat eu sau unul din băieți.
  - Nu, doar că vreau să merg acasă.
  -Deci suntem prieteni?
  -Cam aşa ceva.
  -Hai, o îmbrățişare.
A venit şi ma îmbrățişat, mirosea a alcool, sa lăsat peste mine şi eu mam lipit de maşină.
  -Ok gata.
 Sa ridicat un pic şi a încercat să mă sărute dar am întors capu, mi-a băgat mâna sub bluză şi o ridica în sus, am început să plâng şi încercam să îl împing. Deşi parcarea era plină de  maşini nu era nici un om.
  -Lasă-mă!!!
Se auzeau nişte voci am întors capu şi am vrut să ţip  dar atunci Andrei sa dat de lângă mine. Mi-am aşezat bluza, încă plângeam Alex se îndrepta spre maşină.
   -Ce sa întâmplat? Lari de ce plângi?
   -Deschide maşina.
Alex a deschis maşina şi am urcat cât de repede am reuşit dupa 4 minute a urcat şi Alex m-am liniştit şi am plecat spre casă.
   -De ce plângeai?
   -De ce l-ai lăsat pe Andrei să plece de lângă tine?
   -Nu mi-am dat seama când a plecat, ți-a făcut ceva?
   -Doar a încercat să mă sărute şi, şi-a băgat  mâna sub bluza mea, dar tot m-am speriat.
  -Voi vorbi cu el, cred că ţi-ai dat seama că era beat.
  - Asta nu e o scuză Alex.
  -Ştiu.
Până acasă nici unul din noi nu a spus nimic. Când am ajuns acasă am mâncat, am mai despachetat şi apoi m-am pus sa dorm, a doua zi aveam de dupamiază m-am trezit la 11:15, am făcut un duş apoi m-am îmbrăcat şi am pornit spre şcoală. Orele erau plictisitoare, după prima oră, în pauză a venit Eduard în clasă.
  -Hei ce faci?
  -Hei uite, mă plictisesc tu?
Intră o colegă zicând.
   -Nu facem fizicaaaa!!!
   -De ce?
  - Profa e bolnavă şi nu avem profesor suplinitor. Aşa că avem două ore libere.
   Eduard sa uitat la mine şi a zâmbit.
   -Nu mă mişc de aici.
   -Hai va fi amuzant.
   -Mie prea lene să merg.
  - A da??
 Eduard  ma luat în brățe ca pe un sac de cartofi. Toți colegi din clasă au început sa fluiere şi să zica ,, Bravo mă,, şi fetele ,,Ce draguţ,,  a început  să mergă pe hol cu mine în spate.
   - Eduard lasă-mă jos.
   -Vi cu mine?
   -Nu, pentru că nu vreau să întarzi iar.
   -Nu vei întârzia.
   -Lasă-mă jos.
   Eduard ma lăsat jos deabea la ieşirea din şcoală, ma aşezat lipită de el şi mă ținea cu mâinile de spate.
    -Ai de gând să stai două ore doar în bancă??
    -Pai tu ce idee ai??
    -Mergem în parc.
    -Dacă întârzi si de data asta nu mai merg nicăieri cu tine.
    -Dar dacă nu întarzi ieşi cu mine să mâncăm ceva.
    -Dar nu azi.
    -Nu, dar ieşi.
    -Ok.
Am mers cu Eduard  într-un parc unde erau mulți copaci înfloriți  şi iarbă verde era superb ca în poveşti.
  - Wow e superb.
  -Şi tu care vroiai să stai doar în clasă.
   -Aici ai câştigatn e foarte frumos.
   - E preferatul meu, mereu vin aici să mă relaxez.
   -Ai ales un loc minunat.
 Ne plimbam pe o alee superbă.
   -Cum de te-ai mutat aici?
   -Pai tatăl meu a fost transferat aici, şi nu am avut de ales.
   -Aha.
   -Tu locuieşti cu părinți tăi??
   -Locuiesc cu matuşa şi verişori mei, părinţi mei au murit cu 2 ani în urmă,  într-un accident de maşină.
  -Îmi pare rău, nu trebuia sa întreb.
  -Este în regulă.
  -Nu ai frați sau surori?
  -Nu. Am fost singurul lor copil.
  -Ahh.
Am văzut că avea lacrimi în ochii.
  - Îmi pare rău, nu am vrut să te simți rău.
  -E în regulă nu e vina ta.
  -Ştiu, dar nu vreau să fi supărat, e vina mea ca dacă nu întrebam nu erai trist.
   -O îmbrățişare  ajută.
L-am îmbrățişat şi  ma strâns tare.
   -Mulțumesc.
   -Pentru?
   -Îmbrățişare.
   -Şi eu îți mulţumesc pentru plimbare şi pentru că mi-ai arătat locul asta.
   -Cu plăcere.
Timpul a trecut repede.
  -Hai să mergem, nu vreau să întarzi.
  -Ok.
Am mers  înapoi în clasă, ziua a trecut repede, când am terminat orele, am ieşit din şcoală, m-am oprit şi după 2 minute îl văd  Eduard lângă mine.
Hei.
  -Hei scuză-mă un pic.
Încercam să îl sun pe Alex să vină după mine, dar nu răspundea, autobuz nu mai aveam şi nici suficienţi bani de taxi, eram îngrijorată.
  -Este totul ok?