Pot paria, dar ce câştig? ♡Terminată♡

Larisa eu te iubesc!

I-am dat o palmă cu toată forța mea, am început să plâng
  -Nu vreau să te mai văd!!!!
Mi-am luat geanta şi am coborât, ploua foarte tare, plângeam în hohote, i-am trântit portiera şi am început să fug, dupa 3 minute mă prinde cineva de la spate, îmi pune mâna la gură, şi mă trage între nişte blocuri, mam speriat foarte tare, încercam să țip, dar nu reuşeam, am simțit ceva rece şi ascuțit  la gât. Am tras aer pe nas şi cu toată puterea mea, l-am călcat.    Mi-a dat drumu şi am început să fug, când m-am uitat în spate era Andrei, a început să fugă după mine, am urcat într-un taxi.
 -Plecați repede.
A plecat, când m-am uitat în urmă, Andrei sa oprit din alergat, statea şi se uita în urma taxiului... Cu, cuțitul în mână, iam spus adresa taximetristului şi ma dus la şcoală, am mers la bibliotecă şi mam pus la o masă, încă plângeam, aş fi dorit să fiu singura de pe planetă, simțeam că totul în jurul meu se prăbuşeşte, la ora 12:55 am mers în clasă, m-am aşezat în bancă, vine Eduard lângă mine.
-Vreau să vorbim.
-Nu vreau să te văd.
Nici măcar nu mă uitam la el, ma dezamăgit foarte tare.
  -Eşti sigură?
  -Foarte sigură.
  -Ok.
Eduard ma luat de mână şi ma tras afară din clasă, din şcoală şi ma urcat cu forţa în maşină, a blocat uşile şi a plecat încă ploua şi până la maşină, ne-a udat foarte tare.
  -Cine te crezi?? Asta e răpire.
  -Taci.
  -Lasă-mă să plec.
  -Nu ai vrut să mă asculți de bună voie, acum vei fi obligată să mă asculți.
 Am început să plâng foarte tare.
  -De ce nu mă lăsați toți în pace?
Eduard a încetinit şi a oprit, sa uitat la mine, deabea respiram.
 -Calmeazăte.
 -Vreau să mă laşi în pace, nu vreau să mă mai cauți.
Eduard ma îmbrățişat strâns timp de 5-10 minute, până m-am liniştit.
-Acum putem vorbi.
-Vreau acasă te rog.
-Larisa eu te iubesc.
-Ai un mod foarte urât de a arăta asta.
-Am fost idiot.
-Eduard, ai spus că mai bine l-ai fi lăsat să mă violeze, asta nu e iubire.
-Ştiu dar am spus asta la nervi, nu îmi pare rău că am intervenit.
-Nu ştiu ce să mai cred.
-Crede asta.
Ma prins de față şi ma sărutat uşor, am simțit fiori în tot  corpul, ăla a fost primul meu sărut,  apoi ma îmbrățişat.
  -Larisa chiar te iubesc, vreau să fim împreună.
  -Şi eu te iubesc, dar nu ştiu dacă pot avea încredere în tine
  -Vreau doar să îți arat că te iubesc.
  -Dacă mai fi iubit nu mai fi lăsat să plec.
  -Am venit după tine, dar nu erai.
  -Da, pentru că Andrei ma prins şi ma băgat între nişte blocuri.
Sa desprins.
   -Sa apropiat iar de tine?
   -Mda, de data asta cu un cuțit.
Eduard deja începea să tremure lam îmbrățişat strâns şi nu a spus nimic, Alex mi-a dat mesaj ,,Dute înapoi la şcoală, şi când vi acasă avem de discutat". Eduard a văzut şi el  mesajul.
  -De unde ştie că ai plecat?
  -Probabil ne-a văzut Andrei şi ia spus, hai să mergem.
Eduard ma mai sărutat odată, şi am pornit spre şcoală.
  -Te duc eu diseara acasă.
  - Ok.
Ziua a trecut repede, am încercat să îl sun pe Eduard dar nu răspundea, am ieşit din şcoală sperând că îl voi găsi afară, când m-am uitat, lângă maşina lui.
  -Aia e maşina lui Alex?
Am început să alerg şi când ajung acolo, Andrei îl ținea pe Eduard şi Alex îl bătea, am mers  lângă Alex şi lam împins, atunci Andrei ia dat drumu lui Eduard. Alex sa întors spre mine, eu am fugit lângă Eduard, care se ținea cu mâna de burta şi se sprijinea de maşină.
  -Lari pleacă de lângă el acum!!
M-am uitat la Alex cu o privire de gheața, m-am ridicat de lângă Eduard şi am mers în fața lui, cu toată puterea mea i-am dat o palmă.
  -Eşti un nesimțit!!!!
Am mers lânga Eduard şi m-am uitat în ochii lui .
-Eşti bine?
A dat din cap că da, deodată îl aud pe Alex spunând.
-Din cauza lui te comporți aşa cu mine, nu îl voi lăsa să scape aşa uşor.
Şi aud că încarcă un pistol, m-am întors şi am mers în fața lui.
  -Dacă vrei să îl împuşti va trebui să treci de  mine.
  -Lari dăte.
  -Nu! Dacă nu era Eduard acum eram distrusă.
  -Larisa lasă, sunt bine.
  -Nu Eduard!
M-am uitat la Alex.
  -El mi-a purtat de grijă, când tu îți făceai de cap.