Pot paria, dar ce câştig? ♡Terminată♡

Răpită de fostu'!!

"Psssst Larisa" fac un pas spre stradă, deodată cineva îmi pune o batistă la gură, îmi ia telefonul şi mă ia pe sus desculța şi fără geacă cum eram. Ma bagă întro dubiță neagră şi pleacă asta e ultimul lucru pe care m-il amintesc.

*Din perspectiva lui Matei*

O sun după jumate de oră, şi nu răspunde, am sunat-o de vre-o 13 ori, până la urmă merg la ea acasă, îmi deschide tatăl ei.
  -Bună seara, Larisa e acasă?
  -Bună Matei, da cred că e acasă, văd că maşina şi geaca sunt aici, poți urca dacă vrei.
   -Vă mulțumesc.
Am urcat, când ajung în camera ei gol, merg la baie şi bat la uşă, nici un răspuns, deschid uşa, gol tot. Cobor jos la tatăl ei, care stătea pe canapea.
  -Nu e nicăeri.
Sa ridicat şi sa uitat la mine.

*Din perspectiva lui Eduard.*
 
I-am spus că e încă a mea. Acum chiar va înțelege, chiar dacă am răpit-o pentru a o avea lângă mine.

*Din perspectiva Larisei*.

Mă trezesc pe un pat, legată de mâini, cu o durere groaznică de cap.
-Unde sunt?
Spun răguşită, încerc să mă trag dar simt o durere foarte mare la mâini, când ma uit eram tăiată. Şi rochia mea era patată cu sânge.
  -Dați-mi drumu!!!!
Țip cu toată puterea mea, deodată aud o voce cunoscută.
  -Trebuia să te leg şi la gură.
Era Eduard.
  -Dămi drumu!!!
A venit şi sa pus peste mine, mirosea a droguri. Ma sărutat şi mi-a pus mâna pe sâni.
  -Opreşte-te.
Îmi întorc capul, încercând să mă trag, dar funia era pusă fix pe tăietură, închid ochii, încercând să suport durerea. Continua să mă sărute.
  -Te rog opreşte-te.
Mia prins capul în palme şi se uita în ochii mei. A luat o eşarfă groasă.
-Eduard te rog nu.
Mi-a legato la gură, încercam să țip după ajutor, mi-a dat  o palmă am rămas cu capul lipit de umărul meu. Am început să plâng tare şi vroiam să țip" Te urăsc!!"dar nu sa înteles nimic. Eduard a început să mă sărute pe gât, apoi pe umeri,  îmi deschide rochia şi începe să mă sărute iar deodată îmi aud telefonul cum sună, Eduard sa ridicat şi sa uitat.
  -Mai mai, suna Mat.
Aveam ochii în lacrimi, Eduard răspunde.

*Din perspectiva lui Matei*

Tatăl ei era foarte îngrijorat la fel şi eu, mai încerc să o sun odată  şi răspunde.
  -Da iubire.
Dar nu era vocea ei.
  -Ți-ai pierdut prințesa?
  -Eduard dacă îi faci ceva.
  -Stai calm, doar ne pregăte-am să face dragoste, nici nu şti tu ce frumos se da rochia asta albastră jos. 
Am auzit că a încercat să țipe dar sunetele erau înăbuşite.
  -Daca o atingi te omor.
  Tatăl ei era nervos şi eu la fel.

*Din perslectiva Larisei*

Am încercat să țip dar sunetele mele nu se auzeau erau oprite de eşarfa care îmi acoperea gura.
  -Vrei să o auzi?
Eduard sa apropiat de mine şi mi-a dat eşarfa jos. Deşi plângeam încercam sa fac cumva ca Mat să nu îşi dea seama.
  -Mat sunt bine, nu vă faceți griji.
  -Ai auzit?? E bine cu mine.
L-am auzit pe Mat.
  -Ce vrei ca să îi dai drumu?
  -Nu vreau nimic, o vreau doar pe ea, acum scuză-mă am de continuat ceva.
Eduard a închis sa apropiat iar de mine şi am început să plâng mai tare.
  -Te urăsc!!!
  -Şi eu te iubesc.
A început să mă sărute iar.
-Eduard te rog nu îmi face asta.
Mi-a dat rochia jos şi lenjeria am țipat cat de tare am reuşit.
  -Eduard nuuuuu!!!
În secunda următoare mia pus din nou eşarfa la gură... Şi şi-a bătut joc de mine... Rănile de la mâini sângerau mult mai tare. Plângeam în hohote. El râdea ca şi când era nebun, sa îmbrăcat şi a ieşit, lăsându-ma goală pe acel pat. Simțe-am că timpul sta în loc, că nu voi mai ieşi din acel coşmar.. cu toate că mă durea de mă gândeam că leşin,  am reusit să îmi scot o mână am desfacut nodul de la cealaltă si mam îmbrăcat repede în rochia mea, am luat telefonul de pe masă, am deschis geamul eram la etajul 1, am sărit fără să mă gândesc că mi-aş  putea  rupe ceva. Nu am căzut deloc bine, am auzit uşa şi m-am ascuns după un copac.
Din cameră am auzit.
  -La naiba!!!!
Şi apoi l-am vazut pe Eduard la geam strigând pe cineva. Apoi aud.
  -Găsiți-o!!.
Dupa ce a plecat de la geam am început să fug cât mă țineau picioarele, nu îl puteam lăsa să mă prindă iar..