Dragoste Întunecată (Vol. II)

Eşti un monstru

Din perspectiva lui Dolli

Îl văd stând la pervaz pe Asher, se dă jos şi se învârte în mijlocul camerei.

-Asher! Strig eu nervoasă

-Hey, cine este acest Asher? o stai! Eu sunt ăla. Spune el şi afişă un zâmbet stupid

-Ce cauți tu aici!

-Să zicem că am venit să te ajut.

Să mă ajute? Da' cine-i el? Albă ca Zăpada?

-Tu, să mă ajuți pe mine? Huh, sigur. Şi vrei să te cred? Întreb eu

-Defapt...da. Aş vrea să crezi ce-ți voi spune. Ai de ce.

-Să te-aud .

-Nu.i nevoie să m.auzi, e nevoie doar să vezi ce scrie în acest pergament. Spune Asher şi îmi întinde un pergament-Ne mai vedem drăguță! Spune şi sare pe geam râzând.

Ciudat...

Deschid pergamentul şi încep să citesc pergamentul

          ,,Tiberiu Tomson

Am ajuns în anul 1666, războiul cu vrăjitorii a durat 666 de ani şi încă nu am reuşit să îi străpungem, dar..astăzi un membru din familia mea s.a dus...chiar tatăl meu.. A fost ucis sub ochii mei, am simțit un fior pe şina spinării, ca şi cum..țepuşa de lemn ar fi fost înfiptă în inima mea.. Dar nu mă voi lăsa! Le voi lua vrăjitorilor tot ce au mai de preț..regele şi fiica. Îi voi ucide fără milă şi indiferent cât v.a dura o să le tai inimile din piept! ,,

     ,,Tiberiu Tomson

Am aşteptat mult această zi...ziua în care am jurat să îmi pătez mâinile cu sângele regelui vrăjitorilor! Fiica lor...v.a fi ucisă cât mai curănd, nu v.a avea scăpare, niciodată! O voi înneca în abisul întunericului pe Rosey, în iad. O voi lua sub aripa mea şi o voi determina la cele mai teribile chinuri posibile! Şi o voi..."

Am scăpat pergamentul jos şi am căzut în genunchi plângând. M.au păcălit! Iar eu ca o proastă i.am crezut! Chiar sunt nedorită..
Mi.am deschis ochii încet şi m.am îndreptat spre patul meu, am băgat mâna sub pernă şi am scos un pumnal de argint. L.am învârtit printre degetele mele şi mi.am putut vedea reflexia ştearsă de pe fața mea, dintr.o dată în spatele meu apare Tibi.

-L.ai crezut, nu.i aşa? Mă întreabă Tibi.

-E adevărat..?

-Nu pot spune că nu am vrut să te ucid.. încă îmi este predestinat să o fac, dar..

-D-dar..?

-Nu am făcut.o! Spune el şi îmi ia pumnalul din mănă.-Nu am făcut.o fiindcă, tu, micuță vrăjitoare m.ai făcut să țin la tine!

Ăăă

-Tu...ții la mine? Îl întreb eu şi îmi las fața în jos

-Da..şi..am făcut.o mereu. Nu m.am îndrăgostit niciodată de cineva aşa cum m.am îndrăgostit de tine! Îmi spune el şi îmi ia fața în palmele lui mari şi reci care îmi dau furnicături în tot corpul. Se apropie încet de mine şi începe să mă sărute pasional, nu îi răspund la sărut şi îl împing.

-Nu..Eşti un monstru..Spun eu şi iau pergamentul de pe jos.-Citeşte.

Tibi citeşte pergamentul apoi pot vedea cum i.a foc în mâinile lui. Ochii lui se fac negri şi îi cresc colții, mai mari ca de obicei.