Heart Break ( a 1D& Niall Horan f.f.)

Everything has changed

Mai pe seara ne-am intalnit toti acasa. Un somnic nu ar strica dupa o mica gustarica... Asa ca toti ne-am pus la masa. Ce ne mai pasa de silueta! Ce daca mancam la  10 noaptea?! Sa speram ca nu se depune, exact asa cum se intampla la irlandezul trupei si al meu.

Somnul ne chema la el, mos Ene venind cam repede pe la genele noastre lungi...

**

Soarele imi mangaia fata, incalzidu-ma. E de mirare cum am reusit sa imi schimb parerea fata de dimineti in atat de putin timp. Mai stiti cum era in ultima zi de scoala... Cat am putut sa injur soarele atunci, nu il suportam. Se pare ca spiridusul irlandez chiar stie sa fac vraji...

Desi ma trezisem, lenea era prea mare ca sa misc. Am stat acolo ca si moarta, intinsa in pat in timp ce ma bucuram de soarele din jur. Era cam liniste prin casa, asa ca am  zis ca merita sa vad si eu ce se mai intampla prin celelalte camere. Cand am deschis ochii...

-BAU! strigara 9 perechi de ochi.

-...

-Te-am speriat? intreaba grijuliu Harry. O.K., care e problema lui?

Am observat ca Niall in arunca priviri pline cu ura, asta facandu-ma sa chicotesc.

-Stii Harry, nu e de parca un om ar sta linistit in pat si ceilalti sa urle de o data la el. Ce intrebare e asta? Logic ca m-am speriat! Care a fost cu ideea asta tampita?!

8 perechi de maini se intoarsera spre Niall. Bine, la asta nu ma asteptam.

-Tu?! La tine nu ma asteptam! Puteam sa jur ca altcineva a venit cu ideea, da nu tu!

-Scuze. M-am trezit si dormeai asa frumos si i-am chemat si pe ceilalti sa te vada. Nu stiam ca au sa si strige asa...

-Scuze acceptate! strig spre Niall in timp ce m-am aruncat la el in brate sa il sarut.

Dupa aceasta miscare, zambetul a revenit pe fata irlandezului. Ochii lui de culoarea cerului de vara au inceput parca sa sclipeasca, avand reflectii de diamant.

Ceva in camera nu era de bine. M-am uitat prin incapere, si nu mi s-a parut nimic anormal. O persoana lipsea!

-Unde e Nasty?

-A plecat mai devreme, nu stim unde. Nu ne-a zis nimic.

-Pai ea nu se trezea asa devreme!

-Nu prea e devreme...e chiar 12 jumate'.

-Ce?! Nu pot sa cred! Cum am dornit asa de mult?!

-Nu stim. Daca vrei ne zici tu...

-Pai, eu as putea sa dorm si o zi intreaga daca as vrea, deci nu e mare lucru...

-Bine, hai ca te lasam sa te aranjezi. Te asteptam la masa! au strigat toti deja din hol.

-Bine, am comentat incet, incat sa nu ma auda nimeni.

M-am imbracat intr-o pereche de pantaloni scurti negrii, o bluza tot neagra, dar cu tot felul de modele colorate pe ea, si nelipsitii convese negrii. Doar machiajul a continut putina culoare, doar o linie subtire de negru. Asa am simtit, iar data trecuta cand m-am imbracat asa a murit pisica vecinilor. Sper ca azi sa fie o zi reusita, nu ca acea zi.

Am coborat la masa, unde toata lumea manca.

-Cum ati putut sa incepeti fara mine?

-Cu talent, raspunse Gabi.

-Da ce e cu atata negru pe tine? intreba Liam.

-Negru?! Nu iar! Du-te si schimba-te! Nu vreau sa mai moara cineva! striga disperata verisoara-mea.