Școala de corecție

Capitolul 11

*Din perspectiva lui Robert*

Ce dracu sa mai zic cum?M-a surprins cu tot.Ma asteptam sa imi raspunda in bataie de joc sau sa se uite urat dar ea doar statea si se uita serioasa la mine,frecandu-si palmele vizibil agitata si probabil emotionata de raspunsul meu.

Nu stiu ce sa raspund...si orice as raspunde ar fii de prisos pentru ca deja si-a declarat iubire fata de George,si nici nu m-ar surprinde ca peste 2-3 zile sa ii vad iar impreuna ea trecand peste tot.

Nu o mai las mult sa astepte,pentru ca stiu ca arat ca un prost uitandu-ma la ea fara sa zic nimic.

-Uite frumoaso nu stiu care pasarica ti-a ciripit tie ca as avea sentimente pentru tine sau chestii de genul,eu nu simt nimic pentru nimeni,mai ales pentru tine.

-Pot sa zic ca nu te cred?ma intreaba si sincer in momentul de fata nici eu nu ma cred.

-Crezi exact ceea ce vrei tu,eu am vrut doar sa te bag in patul meu,si inca vreau asta.

-Atunci cum de te-ai fi luat la bataie cu George in secunda in care ai auzit ca il iubesc?

Deja ma calca pe nervi cu atatea intrebari stupide.De ce nu poate intelege odata ca nu simt nimic pentru ea,bine simt ceva dar nici macar eu nu stiu ce.

-Uite doar pentru ca ti-am luat apararea in fata unui fatalau sau ca ti-am dat un amarat de pupic nu inseamna ca simt ceva pentru tine.In ochii mei nu esti cu nimic mai presus decat Crissa sau oricare fata de aici.

Dupa ce am terminat de rostit si ultimele cuvinte o vad cum ma priveste cu ura si apoi iese pe usa fara sa se mai uite inapoi.Stiu ca am fost cam dur cu ea dar asa este mai bine.Eu sunt recunoscut ca baiatul rau pe aici,toti se tem de mine si imi arata respect si nu o sa las o fata sa ma faca vurnerabil in fata ei.Este adevarat a atins ceva in inima mea dar o sa fac tot posibilul ca acel ceva sa dispara pentru totdeauna.

*Din perspectiva Evei*

Deci nu pot sa cred,pur si simplu inca incer sa procesez tot ce mi-a spus si nu reusesc sa realizez ca este real,ca el chiar mi-a spus ca nu sunt mai presus decat panarama aia de Crissa.

Dar gata pana aici Jonshon,nu meriti nici macar o lacrima din partea mea,nu o sa ma injosesc in fata lui in timp ce el ma priveste de sus cu o superioritate nesimtita,si stiu exact ce am sa fac.

Fara sa mai stau pe ganduri am pornit spre camera omului care in 2 saptamani avea de gand sa ma faca pachet si sa ma trimita la un libidinos obsedat sexual.

-Am nevoie de ajutorul tau!spun imediat ce intru in camera lui.

-Salut si tie papusa,dupa toate cele intamplate mai devreme nu credeam ca vei mai vea sa auzi de mine,dar mite sa imi ceri ajutorul.

-Crede-ma daca nu as fi disperata ai fi ultima persoana pe care as vrea sa o vad in restul vietii mele.

-Hmm si iauite ca totusi drumurile tale tot la mine duc,ce surpriza neasteptata!spune el mai mult sarcastic si pot sa bag mana in foc ca in momentul asta isi bate joc de mine.

Era schimbat,se vede ca in tot acest timp a jucat un teatru foarte bun.

-Deci ma ajuti sau nu?il intreb deja plictisita de sarcasmul lui.

-Desigur papusa,cu ce iti pot fi de folos?

Cu siguranta va cere el ceva in schimbul ajutorului,dar sunt dispusa sa fac orice doar ca sa ii arat satenului ca nu sunt nici pe departe cum crede el ca sunt.

-Vreau sa ma ajuti sa ajung cea mai populara pe aici,sa ma stie toti de frica,mai ales Robert.

Am rostit toate aceste cuvinte mai mult decat hotarata.

-Dar stii ca te va costa asta nu?spune si se apropie de mine si ma saruta pasional.

Ii raspund la sarut si il imping in pat unde ma sui peste el.Pot sa jur ca barbatia lui este acum tare.

-Rasplata dupa ce ma ajuti George.

Zambesc scurt si ies din camera.De maine Jonshon ar trebuii sa iti pazesti spatele pentru ca nu stii ce te asteapta.