Șoaptă

8.

Se pregătea de funerarii.

Când reușise în a își arde trupul deteriorat, hainele începeau să îi dispară, rămânând doar în cămașa albă asemeni purității sufletești.

Conștientiză că se reîntorsese.

Părul îi era răvășit, corpul fiindu-i întins pe întreaga suprafață a ierbii proaspăt udate.

Soarele îi încălzea trupul, privindu-l pe sub gene din cauza luminii orbitoare.

De abia când își acoperise fruntea cu palma, și-a dat seama că reînviase.

Era mai dureros decât credea.

Oare să îi fi plăcut momentele cu cei doi străini?

Încă nu cunoștea lumea ce o străbătuse.

Această taină o determina să caute și să afle mult mai multe.

Iar cămașa nu era destul de lungă pentru a îi acoperi coapsele goale.