Alergase într-un suflet spre casa sa din colțul orașului.
Jungkook era tot acolo, în același colț , așteptând-o.
Știa că se va reîntoarce pentru a îl alina.
- Jungkook, am făcut bine, nu-i așa?
Axandu-și privirea pe silueta ei, îi observă lacrimile ce îi inundase imperfectul chip plăpând.
Nu știa la ce se referă.
- Ar fi mai bine dacă aș dispărea din viața ta cu adevărat? i se adresă ei.
- Niciodată.
Pufni, acaparându-i trupul într-o îmbrățișare de formă.
Ea nu plânge din orice.
Ea e puternică și înghite societatea.
Însă Jungkook o înmuia.
Îl voia doar pentru ea.
Cu palmele murdare, avea curajul în a îl îmbrățișa.
CITEȘTI
Șoaptă
Short StoryIar pe oglinda aburindă scria cu litere mari, însă atât de dezordonate, un semn de recunoștință: " Mă voi întoarce ". 21.12.2016 : #39 în proză scurtă