Șoaptă

30.

Pe rând, toți amicii ei îi apăruseră în cale.

Zâmbi atât de sincer și plină de voioșie, încât nu se recunoștea.

Ei erau singurii ce îi determinau fericirea și calmul sufletesc. Puterea de a continua în planuri ce oricum nu vor avea succes pe viitor.

Însă îi făceau cu mâna. Voia să îi întrebe de ce timpul se scurge atât de rapid și de ce se apreciază un lucru doar atunci când îl pierzi.

Îi va păstra veșnic în amintirile ei de o îndurerare aparte.

Acum puteau pleca pentru a se odihni în pace.