Apocalipsa Zombie

N-ai scăpat dacă mori...

Alexandru P.O.V.

Alexandru: Încerc să i-au câți oameni pot! Dar ne trebuie ceva mai mare decât un maxi-taxi!

Daniel: Poate găsim un autobuz!

George: Da! Un autobuz!

Daniel: Eu m-am hotărât să le spun zombie.

George: Mda... Zombie sună mai bine!

Ada: Și eu sunt de acord!

Cât conduceam, nu am mai văzut nici o urmă de oamenii, ca și cum s-ar fi băgat în pământ. Vedeam numai Zombie! Ceva, cu formă de om, apare în fața mea. Opresc cât de rapid pot!! Dar o lovesc cu botul mașinii, și o propulsez vreo 5 metrii în față.

Daniel: Ahh! Am călcat ceva!

George: Sper că nu-i un zombii!

Daniel P.O.V.

Mă dau jos din mașină și mă duc repede spre victimă. Era o femeie, îmbrăcată în roșu, din ea curgea sânge, nu părea zombie. Am ridicat-o și am dus-o la mașină. Respira!

Alexandru: Sper că nu e zombie!

Daniel: Și eu la fel!

George: Ada! Stai în spatele meu!

Ada: Bine...

De afară se aud multe tropăituri, alergând. Când mă uit în oglinda retrovizoare văd vreo 100-200 oameni alergați de vreo 400 de zombie. 

Daniel: Alexandru! Calcă accelerația! Nu-i putem lua pe toți, să-i verificăm și alea! Să plecăm de aici!!!

Alexandru calcă accelerația și pleacă! 

Am ajuns la gară unde oamenii se înbulzeau. Îi fac semn lui Alexandru să ne grăbim. 

Alexandru: Ok!

Verific femeia care era mai tânără, dar cu atâta sânge nu îți prea dădeai seama. Avea vreo 21 de ani aparent. O las în pace în inconștiența ei și plec la farmacie poate.. poate... găsesc ceva. 

Intru în farmacie și văd 4 oameni cu pistoale îndreptate spre mine! Ciudat.. erau polițiști, dar aveau niște fețe disperate. Îmi vine în minte ceva ca să-i fac să lase armele. 

Daniel: Bună ziua dragi concetățeni, văd după fețele voastre o disperare în suflet! Ce-ați zice să facem o înțelegere.. Îmi puteți da și mie o trusă de ajutor, una singură.. deoarece avem un om rănit! Este în stare de înconștiență..

Din spate simt ceva care se apropie. Era un Zombie. Din instinct, primul lucru am luat cuitul de bucătărie din curea ( =]]) și l-am lovit în creștetul capului. Am observat mai târziu că acel zombie este chiar fata pe care a lovit-o din greșeală Alexandru cu mașina. Nu părea mușcată sau zgâriată! Ceva era putred la mijloc.. și nu! Nu mirosul zombiilor care putrezeau... ci altceva. Nu știam la ce să mă gândesc. M-am adăpostit într-un colț al capului meu, și am început să mă întreb din nou!