Cu o mamă instabilă când vine vorba de locuri de muncă, Venus nu are șansa de a avea parte de o viață normală fiind mai mereu pe drumuri. Până acum, când întâlnește bărbatul ce urmează să îi dea lumea peste cap. Max, un bărbat model, director al lic...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
„Nu legăna pe limbă minciune altora, căci poate aluneca sub leagăn și va rămâne dădaca vorbelor tale"
Am tras adânc ultimul fum din țigară și am intrat în încăperea mai călduroasă decât noaptea de afară, privind la Max care îmi făcuse semn să mă așez pe canapea alături de el. Executând involuntar ordinul, acesta îmi luase mâinile vineții într-ale sale. Le privea atent, mușcând-și buza inferioară și provocându-mi frunicături în locurile prin care degetele sale treceau. Am încercat să îmi trag defensiv mâinile , dar strânsoarea brunetului și privirea amenințătoare m-au calmat rapid. Din spatele său, Max a scos mica trusă medicală, apoi a început să dezinfecteze fiecare rană în parte provocându-mi dureri infernale. Icnetele mele nu făceau decât să se oprească pentru două secunde și privindu-mi fața cu milă.
-Nu mai durează mult. Am spus pasiv continuând să îmi trateze rănile.
-Știi să tratezi răni deschise? Am spus privind cum îmi înfășoară mâinile cu un bandaj steril. Făceai asta cu toate? Am întrebat regretând rapid când privirea lui o prinsese pe a mea.
-Nu am făcut asta niciodată nimănui, dar când eram mic, mă răneam des, așa că am învățat să îmi tratez singur rănile. A răspuns înghițind în sec.
Liniștea agonizantă se așternuse imediat ce mâinile mele au fost gata de bandajat, dar cu toate astea, nu le-am retras din palmele sale. Am stat, sperând la o explicație pentru fapta de acum câteva ore, și pentru îndoiala sa față de Blake. Și parcă știa ce se ascunde în mintea mea, citindu-mi pe buze confuzia.
-Blake...Blake e...e un dobitoc Venus, fiindcă ascunde ceva, ceva legat de legăturile sale cu Angel. Au același caracter, aceeași privire răzbunătoare, sunt la fel! Venus, te rog, nu face greșeala asta. Blake nu e cine a fost când l-ai văzut ultima dată. Și nu vreau să spun că are ceva ce nu îi aparține, puștoaico. Dar odată ce totul se termină e al meu, și nu mai scapă, căci nu va mai fi cine să îl salveze.
-La ce te referi? Am întrebat fiind mai afundată în neînțelegere decât eram înainte.
-Blake mi-a spus ceva, ceva la care nu înțeleg de ce am reacționat așa. Mi-a spus că te iubește, dar nu cred asta. Hades știe de recompensa pe tine și Blake asta vrea, să te aibă, căci banii pe tine au multe zerouri. Te joacă pe degete Venus, și tu îi cazi în plasă. A spus micșorând puțin câte puțin distanța dintre noi. Venus...te simt, știu că mă vrei la fel de mult cât te vreau eu acum. Recunoaște... A continuat simțindu-i respirația fierbinte pe buzele mele. Nu îl iubești pe idiotul ăla, minți...Dar să fiu al naibii dacă nu îl omor după ce terminăm, căci se atinge de ce e al meu.
