Cu o mamă instabilă când vine vorba de locuri de muncă, Venus nu are șansa de a avea parte de o viață normală fiind mai mereu pe drumuri. Până acum, când întâlnește bărbatul ce urmează să îi dea lumea peste cap. Max, un bărbat model, director al lic...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
„Cea mai mare viclenie a Demonului e să ne facă să credem că el nu există, a spus Baudelaire. Și a doua să ne facă să credem că el este idiot."
-Gilbert Cesbron-
Fără a obiecta, nedorind chef de ceartă, am continuat să derulez imaginile din sala de clasă. Adrenalina dispărea simțind cum oboseala cronică îmi supune corpul, închizând ochii preț de o secundă. M-am trezit buimacă în pat, având o durere de cap îngrozitoare. Era noapte, constatând după bezna din încăpere. Am privit în jur realizând că asta nu e camera mea și hainele nu sunt ale mele. Eram într-un tricou supradimensionat negru și..ATÂT. Am sărit ca arsă din pat, ieșind ca o furtună pe ușa dormitorului, realizând că sunt în casa directorului meu.
-Domnule Roberts! Am strigat coborând scările în bucătărie, unde îl găsisem pregătind masa.
-Te rog, nu-mi mai spune așa! Drăcie, am doar 28 de ani, femeie. A rostit exasperat parcă de politețea mea.
-Domnule Roberts, am spus pe un ton serios, îmi puteți explica de ce sunt doar în tricoul dumneavoastră? Am continuat punându-mi mâinile în sân, așteptând o reacție.
- Erai jumătate goală când te-am adus aici, corpul tău nu era ceva neobișnuit pentru mine așa că am decis să nu distrugi ceea ce mai aveai pe tine, iar faptul că dormeai m-a scutit de comentariile tale. A răspuns plictisit, dându-și ochii peste cap.
Fața mea a devenit roșie ca o tomată în momentul în care, în mintea mea au apărut imaginile posibile. Zâmbetul arogant pe chipul lui m-au făcut să pufăi, scăpând gândurile din frâu.
-Sunteți bipolar, mă jur. Am spus dându-mi ochii peste cap și aruncându-mi mâinile în aer.
Am urcat înapoi în dormitor pentru a mă îmbrăca și a lua rucsacul. Am căutat telefonul verificând apelurile de la mama, dar un mesaj îmi atrage atenția.
"Rămân la noua mea prietenă Irene peste noapte. Ne vedem mâine!
Te iubesc!
Venus-"
Drăcie! Trebuie să stau cu omul ăsta în casă toată noaptea. Am oftat lung apoi am scos veșnicul pachet de țigări din rucsac. Am deschid ușile balconului, briza rece de septembrie izbindu-mă și provocându-mi mici fiori în tot corpul; am pășit pe gresia rece rezemându-mă de bașustradă și aprinzându-mi dependența, Nnicotina îmi invada plămânii relaxându-mă rapid, iar cerul plin de stele ce luminau slab mă acompania în liniște. Două bătăi repetate îmi strică momentul de liniște.
-Intrați! Am țipat nemișcându-mă de la balustrada balconului neluminat.
-Te simți bine? A întrebat parcă puțin îngrijorat de calmitatea mea.
-De ce n-aș fi? Am spus trăgâng încă un fum din țigară fără a-mi lua privirea de la cer.
-Nu știu. Venus, îmi pare rău de comportamentul meu de azi. A spus aprinzându-și de asemenea o țigară. Angel mereu e cel care a încercat să-mi pună bețe în roate. Acum l-am prins, dar nu va rămâne mult în mâinile poliției. Mereu a scăpat și acum e mai rău ca niciodată fiindcă ai apărut tu. A spus trăgând adânc un fum. Angel crede ceva, și cu tine aici, dacă nu suntem atenți, ne va distruge: pe tine, pe mine, pe Irene și pe Damien. Nu putem juca așa la nesfârșit, mai ales acum.
-Nu subestima o fată cuminte. Am spus zâmbind arogant și aruncând țigara peste balustradă, Max urmând gestul de asemnea.
Am scos pistolul din tocul cusut în interiorul blugilor și am țintit din mers vaza din spatele lui, iar fără ezitare am apăsat trăgaciul. Glonțul trecând pe lângă gâtul său, a spart cu exactitate vaza cu flori artificiale.
-Drace! Cum de nu l-am văzut? Întrebarea provocându-mi un hohot de râs.
-Așii din mânecă sunt ca demonii. Credem că nu există. Am spus apropiindu-mă lent de Max.
-Venus, un pistol nu te poate apăra de Angel. Are o armată întreagă. Continuase acesta pe un ton întunecat. Vino cu mine!
Max m-a prins de încheietură luând-o la pas pe scări. Ajunși la baza acestora, o trapă se deschise ducând în subsol. Era beznă, ceea ce nu mă încânta deloc, dar am încercat să mă abțin. Întrerupătorul a scos un sunet , iar lumina a pornit afișând o sală de antrenament tapetată cu arme. Am înaintat privind fiecare model în parte încercând să nu doresc să le încerc.
-Mișto. Am zis privind încă o dată sala, dar o lovitură puternică mă pusese la sol. Drăcie! Am țipat lovindu-l în zona ficatului pe "agresorul" meu. Lovitura a fost precisă, Max căzând rapid în genunchi.
-Ok! Gata! A strigat ținând de locul unde bocancul meu l-a atins.
M-am așezat la sol lângă el presând ușor zona, primind în răspuns un icnet de durere. Asta o să lase vânătăi; am oftat lung, apoi i-am oferit o mână de ajutor.
-Nu trebuia să faci asta. Am spus privind în pământ.
-Mi-am cerut-o. Spuse ridicându-mi bărbia în degete forțându-mă să îl privesc. Lovești bine pentru o fată, nu mă miră de ce Angel a căzut la sol după ce l-ai lovit. Continuă urmând apoi un duet de râsete ce puteau trezi tot cartierul.
-Apropo, spun amintindu-mi de mesaj, cum ai deschis telefonul ca să-i trimiți mesaj mamei? Întreb ridicând o sprânceană, dar în loc de răspuns, m-am ales cu un Max învinețit ce alerga acum prin casă.
Alerg ne nebună rătăcindu-mă prin vilă în speranța de a obține o predare sau măcar un răspuns, dar în zadar. Din două mișcări, ajung lipită de perete privind expresia învingătoare a brunetului. Mâinile lui îmi imobilizau încheiturile lângă cap, iar picioarele restul corpului. Râsetele noastre s-au transformat în liniște, iar corpul meu a început să ardă de nebun. Am înghițit în sec, simțind respirația sa caldă pe fața mea. Respiram sacadat din cauza efortului, dar și din cauza trupului lui Max ce, recunosc, îți tăia complet respirația. Mintea mea zbura la diferite șcene obșcene, care îmi uscau gura și gâtul în totalitate. Buzele noastre erau la doar câțiva centimentrii una de cealaltă, dorind grav să le simt peste ale mele ,iar după minute bune respectul a cedat sub ispită.
-La dracu! Sărută-mă, Max! Am spus aproape țipând pe un ton ce și pe mine mă impresiona.
Yeeeees, are logică! Aleluia! Heyaaaa Guys! Ce faceți, cum sunteți? Capitol nou, bonus pentru ce-i ce au citit deja o dată cartea, dar care are mai mult sens decât cele needitate.Mă bucur de susținerea voastră și sper să rămână la fel de acum înainte. Love yaaa! Byeeeee
