E groasă acum..

1.2K 53 3
                                    

  -Pentru duel ești înarmat, iar lupta asta nu-i o șagă

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

  -Pentru duel ești înarmat, iar lupta asta nu-i o șagă. Săgeată avea ca Cincinat, dar Cincinat știa să tragă-

-Anonim-

        Am urcat la etaj având o curiozitate absolută prezentă în mine știind că cei doi masculi nu se ceartă degeaba. Am apăsat clanța dormitorului dar ușa era încuiată, așa ca am scos pistolul și am țintit iala. Am izbit puternic ușa de perete cu o lovitură precisă de picior și am pășit apăsat spre cei dei bruneți ce-și împărțeau acum pumni. Am reîncărcat arma și am tras în sol, atrăgând  atenția lor, dar punându-mi rapid gura la mână în speranța de a nu țipa. Max era acoperit de sângele prietenului meu, ce privea aproape inconștient reacția mea. Am ațintit pistolul spre pieptul brunetului tremurând din toate încheieturile.

       -Credeam că ești de partea mea, Max. Am spus simțind o lacrimă căzând ușor pe obraz si tăindu-l ca un cuțit.

        -La drace Venus, ai înțeles greșit totul...Idiotul ăsta a.... Am contracarat ridicându-se de pe podea și apropiindu-se de mine, dar am țintit și am tras lovind în umărul stâng. Drăcie! 

        -Idiotul ăsta mă iubește! Am strigat lovind cu pumnul în perete cu o forță impresionantă. E cel mai bun prieten al meu, la dracu Max! De ce? Am continuat lovind peretele cu aceeași forță. 

  Eram obosită, nervoasă, sătulă de tot. Sărutul lui Blake, era incredibil, dar nu puteam simți nimic decât compasiune. Max în schimb avea ceva, ceva ireproșabil de puternic în sine, ce îmi provoca fiori când mă gândeam la momentul nostru. Privirea lui era ațintită pe mine și pe pumnii mei ce sângerau puternic. Am căzut la pământ simțind durerea din brațe cum își face rapid apariția. Plângeam. Plângeam puternic fiindcă nu știam cum să reacționez, ce să fac, sau cum să mă comport.

          -Venus...Am auzit simpla șoaptă greoaie a lui Max urmată de gemete de durere.

          -Las-o, nu știu ce ați avut de împărțit voi doi dar e groasă , frate. L-am auzit pe Damien spunând vizibil iritat de acțiunea necugetată a propriului său frate. 

   Mi-am scuturat hainele de praf și mi-am șters cu tricoul sângele de pe mâini, icnând la atingerea materialului negru cu rănile ce sângerau abundent. M-am ridicat sprijinindu-mă de

noptiera de lângă și inspirând de câteva ori adânc pentru a mă calma.  Am călcat nepăsătoare peste picioarele întinse ale dementului și m-am apropiat de brunetul ce stătea întins pe podea privind cu milă în spatele meu. 

           -E un dobitoc...Știe să te joace pe degete, Venus. Mi-a șoptit Blake pe un ton aproape stins.

            Am privit peste umăr scurt la brunetul ce părea că avea doar negru în fața ochilor și la tentativa sa de a înainta spre noi, apoi am privit rânjetul nebun de pe fața prietenului meu și am făcut lucrul pe care speram că nu va fi nevoie să îl fac. L-am sărutat apăsat pe brunetul ce mi-a fost mereu alături și acum e întins pe jos. Surpriza era atât de mare încât a durat puțin până a-și da seama de acțiunea mea neobișnuită, dar acesta a răspuns la sărut accentuându-l.

        Am simțit furia din ochii lui Max și m-am desprins din sărutul de care acum îmi era greață. Am privit din nou peste umăr cu coada ochiului și mi-am dat seama de ceva. Se uita diferit, nepăsător, rece, dezamăgit parcă de actul meu. 

        -Hai să terminăm cu familia lui Angel odată.  A spus ieșind pe balconul încăperii fără a se mai uita nici măcar o secundă la mine.

    Am plecat privirea în pământ încercând să-mi adun gândurile și lacrimile care încercau să evadeze. 

După minutele bune în care încercam să-mi ajut prietenul am auzit întrebarea pe care doream să o evit cât de mult posibil. 

           -De ce ai făcut asta puștoaico? Am auzit glasul răgușit al noului meu iubit privind suspect la privirea mea absentă.

           - Fiindcă simt ceva pentru tine Blake, mai mult decât frăția dintre noi. Am spus fără a-l privi în ochi.

           -Venus...Spune-mi adevărul. Am văzut cum te uiți la el. Ce simți cu adevărat?

           -Nimic Blake! Nu simt nimic pentru el! M-am răstit apropiindu-mă rapid de el. Vrei să-ți demonstrez? Am continuat privind acum atent în ochii închiși ai brunetului.

           -Da! A răspuns parcă așteptând să micșorez distanța dintre noi ceea ce am și făcut. I-am prinz buzele într-un sărut sălbatic încolăcindu-mi mâinile în jurul gâtului său și distrugând orice milimetru de spațiu între noi. Mă simțeam scârbită, dar o făceam fără a știi cauza. De fapt, știam cauza și aia era Max. Max, Max, MAX...Doar el și sărutul nostru îmi erau în cap de trei zile și asta mă enerva la maxim. Se juca cu mintea mea ca și cu o jucărie și voiam să-l fac să renunțe, dar mă foloseam de băiatul care mi-a fost alături de când eram doar o copilă.

      Am rupt sărutul din lipsa de aer și am privit rânjetul brunetului ce apăruse la scurt timp.

    -Știam eu de ce te iubesc, puștoaico. Și mă bucur că ți-ai dat seama că o faci și tu. Mi-a șoptit plasâmd un mic sărut pe vârful nasului apoi dând să se ridice.

     Am ieșit pe balcon, unde Max încă fuma țigări una dupa cealaltă. Mi-am aprins la rândul meu o țigară și am spart liniștea.

       -De ce? Am spus trăgând adânc din otrava din mâna mea stângă. Cu ce ți-a greșit? 

      -Ce-ți pasă? Oricum nu o să mă crezi. Am spus privind spre cerul ce dădea să se lumineze.

      -Max...Totul era bine până în momentul în care ai apărut în dormitor. Ce a fost momentul ăsta de nebunie?

        -Atât spus...Idiotul ăla nu e prietenul tău și știu că ascunde ceva. Ceva atât de rău încât s-ar putea să o dăm în bară. Ai grijă...Ești ținta comună tuturor, inclusiv a lui.

       Am pufăit privind la canapeaua goală semn că brunetul nu s-a întors, dar ceva parcă spunea să stau în gardă, căci Blake nu mai era cel pe care îl știam. Iar ceva nu mirosea bine în momentul ăsta.

Heeeya! Ce faceți dragilor? Vin tezeleee, ah, nelipsitele teze car mi-au făcut viața un clavar până să mă car din țară. Baftă la ele și sper să aveți note cât mai bune! Capitolul ăsta e ceva mai diferit căci se bazează pe ceva ireal de real. Have fun! Enjoy! Și dacă apreciezi munca mea și mă susți te-aș ruga să dai o steluță la capitol căci mă motivează să scriu în continuare. 

Pupici! Byeeeee! :* :*:* :* 

Love me, Max!Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum