Cu o mamă instabilă când vine vorba de locuri de muncă, Venus nu are șansa de a avea parte de o viață normală fiind mai mereu pe drumuri. Până acum, când întâlnește bărbatul ce urmează să îi dea lumea peste cap. Max, un bărbat model, director al lic...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
„Dorința profundă, dorința cea mai reală este aceea de a te apropia de cineva."
-Paolo Coelho-
-Scuze, m-a luat gura pe dinainte.. Am spus punând capul în pământ la vederea confuziei și a uimirii de pe chipul lui Max.
Caut cu privirea o ieșire dând să ies din strânsoare, dar nu apuc să fac nici măcar un pas căci încheietura îmi e prinsă agresiv și sunt trasă înapoi, în locul inițial. În secunda următoare, buzele mele sunt zdrobite într-un sărut cast și plin de intensitate. Gustul mentolat îmbibat cu mirosul puternic de tutun îmi aruncaseră fiecare simț, dându-l peste cap cu totul. Dintr-un sărut animalic, plin de pasiune îmcâlcită cu disperare, am slăbit corzile, rezumându-ne la un vals al limbilor noastre. Mâinile sale cutreierau nestingherite pe talia și șoldurile mele într-o completă explorare, dar lipsa de aer întrerupsese totul.
-Ce tocmai a fost asta? Am întrebat complet surprinsă de cerința mea, dar și de reacția brunetului la ea.
-Nu știu, dar aș mai face-o...A răspuns năpustindu-se din nou peste buzele mele.
Am răspuns din nou la sărut, trecându-mi mâna prin părul lui și trăgând ușor, obținând un geamăt înfundat. Drept răzbunare pentru fapta comisă, Max decise să-mi muște buza de jos, provocând o mică sângerare și un geamăt din partea mea. Tremuram sub atingerea sa de parcă trimitea vibrații puternice în tot corpul meu. Simțind mâinile sale încolăcindu-se în jurul șoldurilor și ridicându-mă de la sol, mi-am împleticit picioarele în jurul taliei neîntrerupând nici măcar o clipă sărutul. Am auzit o ușă deschizându-se, probabil fiind cea a dormitorului său, trezindu-mă brusc aruncată pe salteaua moale a patului. Șatenul a scăpat rapid de tricou, urcând în câteva fracțiuni peste mine și reluând sărutul. Mâinile sale urcau treptat pe talia mea ridicând ușor tricoul supradimensionat. Pentru o clipă, brunetul se opri privind atent semnele de pe abdomen,apoi ăncepu a plasa săruturi calde pe fiecare în parte, spatele meu arcuindu-se la atingerea sa. Respirația îmi era sacadată, corpul ardea, iar gura urla cu disperare după apă.
-Venus... Am auzit vocea brunetului lipsită de aer. Nu e bine deloc...ceea ce facem aici.
-Drăcie! Știu și nu înțeleg de ce mi-o doresc. Am aprobat gâfâind.
-Știu că vrei. Mi-a șoptit simțindu-i respirația fierbinte pe gât. Dar hai să nu, cel puțin nu acum. A continuat plasându-mi un ultim sărut și ridicându-se de pe mine.
Max părăsi camera val vârtej oferindu-mi o liniște mormântală și spațiul necesar. Ce drăcie tocmai s-a întâmplat? Am oftat lung, lovindu-mă singură cu o pernă,apoi am decis să mai aprind o ultimă țigară înainte să mă culc.
Știi când visezi ceva extrem de erotic și te tresești în toiul nopții , gâfâind? Ei bine, asta tocmai ce se întâmplase. Mintea mea își făcea șcenarii neortodoxe cu brunetul sau mai bine zis directorul meu. Drăcie! Mai aveam puțin și mi-o trăgeam cu el, și am doar 17 ani. E prea absurd! „Eu, Venus Dupont, jur să resist ispitei și să păstrez distanța necesară față de Domnul Ross lăsând dorințele absurde la finalul listei." Mi-a spus în gând sperând să mă țin de jurământul tocmai făcut.
Dimineața mă prinde gândindu-mă la toate șcenariile aiurite pe care mi le-am făcut. M-am ridicat distrusă de oboseală din pat, făcându-mi ultimele retușuri înainte de a merge acasă unde mama probabil plecase deja. Ușa se deschide intrând und Damien mai fericit ca niciodată și o Irene extrem de confuză.
-Neața! Îți stă bine cu tricoul lui Max. A spus Damien luându-mă tare peste picior. Trebuia să fii la Irene aseară..Ce-ați făcut porumbeilor? A continuat șoptindu-mi, făcându-mă să îl lovesc cu toată forța în umăr.
Râsetul subtil al lui Irene mi-a amintit de existența ei, realizând că nu i-am mulțumit pentru faza de ieri.
-Irene...Mulțumesc! Am spus strângând-o ușor într-o îmbrățișare. Dacă nu ajungeai la timp, nu știu ce se putea întâmpla.
-Nu ai motive să-mi mulțumești. Miss Eroină care știe să dea mai bine ca un băiat. A continuat izbucnind amândouă într-o criză de râs la ultima parte.
-Damien..Mulțumesc că ți-ai încasat pumnul ăla pentru mine. Am spus privind vânătaia enormă de pe chipul său.
-Să vezi cum era când avea probleme cu Irene...A râs acesta arătând toate cicatricile de pe mână. Venus, nu mai sunt singur, acum e și Max cu mine. Putem să vă apărăm pe amândouă. A spus concentrându-și atenția și schimbându-și expresia pe ceva din spatele meu, sau mai bine spus, cineva.
-Hades...Nu e momentul bun să te întorci. A spus pozitionându-mă pe mine și Irene în spatele său.
-Dar parcă eram cei mai buni prieteni, Damien... S-a auzit vocea bărbatului dându-mi fiori pe șira spinării.
Am coborât la tocul pistolului, scoțându-l ușor fără să atrag atenția, Irene repetând surprinzătorul gest, luându-l de la spate.
-De ce nu mi-ai spus de Angel? A continuat acesta apropiindu-se lent de brunet. Știi că nu puteți să-i faceți față singuri. Mai ales că acum, Irene nu mai e singura siluetă feminină din joc. Făcând referire subtil la mine. Angel o să vă vâneze până scapă de toți, și se va asigura ca o să îl distrugă pe Max cu ea! A țipat înaintând spre mine agresiv.
Am scos pistolul poziționându-l în fruntea sa, fără a mai aștepta o reacție. Zâmbetul arogant al tipului mă forța să apăs trăgaciul, dar ceva m-a oprit. Simțeam că omul ăsta știe ceva despre mine, ceva ce nici eu nu știu. Ceva legat de familia mea.
Heyaaaaaa dragilor, ce faceți? Toate bune? Perfect! Am băgat viteză în a scrie capitole fiindcă am un puseu de creativitate deci da. O să postez chiar și două capitole pe zi uneori...Multe fiind bonus.
