„O întrebare ce mă lasă în ceață: sunt eu nebun sau sunt toți ceilalți?"
-Albert Einstein-
Trecând peste momentul ciudat de adineauri, am pornit spre sălile de curs. Spre fericirea mea, eu și Irene aveam aceleași cursuri, dar Damien nu părea prea încântat.
-Fetelor, Angel o să revină, rapid. Mereu a făcut-o, așa că vă rog, așteptați-mă în fața clasei. Venus, te rog, acum am nevoie să am grijă de amândouă și știu că Max te vrea încă întreagă. Nu a apărat pe nimeni până acum în fața lui Angel. Mereu eu eram cel care o făcea, așa că ai ceva special. Spuse Damien, ultima parte doar șoptindu-mi-o moment în care mă ținea ferm de încheietură.
Am aprobat printr-o mișcare simplă a capului și am intrat în clasă împeună cu Irene. Aveam ora de caligrafie, iar eu pierdeam timpul gândindu-mă la ceea ce a spus șatenul. Max, eu, specială, nu avea logică. Clopoțelul a sunat, iar eu cu Irene am ieșit pe hol unde ne aștepta deja Damien.
-Angel sigur nu apare azi! Am spus pe un ton ironic. E impo....
- Ți-a fost deja dor de mine păpușă? Vocea dementului se auzea din spatele meu făcându-mă să îngheț.
Am tras aer în piept și m-am întors. Fața era bine bandajată și mâinile de asemenea. Se apropia rapid de mine, având o figură enervată și demnă de răzbunare. Damien a pășit rapid în fața mea, Irene trăgându-mă până în capătul holului.
-Vezi că scapă târfele! Am auzit din spate, urmând un Damien căzut la pământ.
-Târfă-i mă-ta! Strig alergând pe hol de mână cu Irene.
Cu un dement pe urmele noastre, alergăm pâna la biroul lui Max. Acolo, o idee trăsnită mă lovește.
-Irene, intră și anunță-l de situație. Eu trag de timp. Am spus fără a mai sta pe gânduri.
-Angel! Știu că-s bună da nici chiar așa! Renunți repede! Am urlat pornid în fugă pe scări.
L-am enervat, dar doar așa îl puteam ține departe cât timp Irene vorbea cu Max. Alergam cât mă țineau picioarele pe holurile instituției cu trei demenți pe urmele mele fără a mă uita în spate. Pașii lor nu se mai auzeau, ceva nu era bine. Drăcie! Angel mă prinsese tăindu-mi calea. Am fost luată pe sus și dusă forțat într-o sală de curs. Rahat! Irene, hai mai repede!
-Și atunci, pisica a prins șoarecele. Nu-i așa, Miss Eroină?
-Glumele tale mă fac să uit ce înseamnă umor. Am scuipat cuvintele regretând instant totul.
Palma lui a făcut contact cu obrazul meu, punându-mă rapid în genunchi.
-Dacă asculți, nu o să fiu așa agresiv. Dar dacă faci pe dementa, fac și eu pe dementul. Ne-am înțeles? Mi-a spus prinzându-mi agresiv bărbia.
- Dementule! Strig scuipându-l, apoi râzând isteric.
-Curvo! Strigă urmând o altă palmă puternică, care mă pusese de tot la pământ. Angel s-a urcat peste mine începând să-mi sărute sălbatic gâtul.
Scârbă, dement, cretin, el le avea pe toate, provocându-mi greață. Am început să mă zbat sub greutatea lui dar în zadar. Am simțit mâna sa pe șoldul meu înfigându-și unghiile în carnea mea. Mi-am mușcat buza abținându-mi geamătul, doar pentru a nu-i da satisfacție. Angel se ridica-se un moment de pe mine, doar pentru a încerca să-și desfacă catarama de la curea. Coborând înapoi pe mine, a rupt bluza mai ceva ca o foaie de hârtie, rămânând doar in sutienul fără bretele. Îmi sărută abdomenul, într-un mod grețos, lăsând urme peste tot. Irene, unde dracu ești? Am început să mă zbat din nou dar de data asta, maimuțele lui m-au imobilizat total. Angel ajunge la blugi, desfăcând cureaua.
-Angel Ross! În genunchi acum! Am auzit vocea gorasă a polițistului. Ești acuzat de viol a șapte minore. Ai dreptul de a spune orice, dar va fi folosit împotriva ta în instanță.
-Dracu să te ia Roberts! Urlă Angel fiind luat de polițiști alături de cei doi maimuțoi.
M-am ridicat, căutând bluza în speranța că pot să acopăr ceva, dar în zadar. L-am privit pe Max, plecând rapid capul de rușine. Privirea lui era ațintită pe corpul meu, analizând semnele de pe abdomen foarte atent. A pășit parcă nesigur spre mine, apoi a atins cu vârful degetelor micile vânătăi, apoi ridicându-mi fața care acum era înfundată în lacrimi. Vinovăție, o puteai citi pe chip. Dar nu întelegeam de ce, fiindcă eu eram cea care s-a băgat în asta. Fără a mai spune nimic, sacoul lui a ajuns pe umerii mei, fiind apoi luată în brațele sale și dusă până în parcare. Am oprit în fața unui R8 silver chrome făcându-mi semn să intru.
-Nu trebuia să faci asta. A spus pe un ton rece fiind atent la drum. Ce se întâmpla dacă nu ajungeam la timp?
-Nu știu...Dar nu voiam să fie și Irene implicată, domnule. Am spus privind pe geam cum imaginile fug nestingherite
- Max. Lasă politețea acum. A continuat oprind la semafor, luându-mi bărbia în mâna și forțându-mă să îl privesc. Venus, Angel e periculos, nu va sta mult în închisoare și va merge pe urmele tale. Eu și Damien nu te putem proteja la nesfârșit, dar ai intrat in ring deja și trebuie să lupți până la capăt. Ai vreo idee ce vei face?
-N-nu..Am răspuns privind în ochii verzi ce parcă cereau mii de răspunsuri. Un oftat îi părăsește gura, parcă știind ce se va întâmpla.
-Nu mă tem de Angel! Am rupt liniștea dând cu pumnul în proprii mei genunchi.
- La dracu, Venus! Era să fii violată de el și tot nu vrei să fugi? Crezi ca Angel se rezumă doar în a te viola pâna nu te mai poți ține pe picioare? Te înșeli! A urlat dând cu pumnul în volan. Sigur acum nu te va mai scăpa din ochi, mai ales din cauza mea!
Tăcerea e din nou ruptă de Max, dar mult mai calm.
-Nu te pot duce așa acum. Mama ta va pune prea multe întrebări. Te voi duce la Irene mai încolo. Până atunci, vom merge la mine.
Heyaaaaa Guys! Capitol nou, plin de acțiune uuuuh :) E ceva complet nou, diferit față de cu ce erați obișnuiți din partea mea așa că Enjooooy :) Dacă îți place noua abordare te rog în genunchi, doar dacă vrei, să dai și tu o steluță acolo. Mă ajută enorm de mult. Mersiii!
Pupici :* Byeeeeeee :)
CITEȘTI
Love me, Max!
Novela JuvenilCu o mamă instabilă când vine vorba de locuri de muncă, Venus nu are șansa de a avea parte de o viață normală fiind mai mereu pe drumuri. Până acum, când întâlnește bărbatul ce urmează să îi dea lumea peste cap. Max, un bărbat model, director al lic...