Enigma

2.

-Sunt aşa un idiot, Rave. N-am vrut să-i zic aia, dar mi-a scăpat.

-Mm-hmm.

-Of, şi trebuie să mă duc şi la nunta asta nenorocită.

-Sigur.

-Săptămâna viitoare ma mut in Alaska.

-Sunt perfect de acord.

-Super, vorbesc și singur.

-Scuze, doar că mai citeam odată scrisoarea de la Dean, vrei sa o auzi?

-Da.

-Draga mea Raven, sunt multe moduri în care aş putea să-ți spun ce simt, dar emoțiile pe care le simt în preajma ta ma copleşesc. Aş vrea să-ți fiu alaturi din zi şi până-n seară, din tinerețe şi până-n bătrânețe. Ştiu că ceea ce-ți spun sună a promisiunii pe care oamenii mari şi le fac adesea, dar eu aşa ma simt in preajma ta, mă simt un om mare cu sentimentele unui copil. Sunt îndrăgostit nebuneşte de tine, Raven, mi-aş dorii să am curaj să-ți spun asta şi în față, dar reuşesc să spun doar bazaconii. Al tău D.

-Rave, scrisoarea asta e... dar se aud bătăi în uşa. Trebuie să închid. Ne auzim mai târziu. Închid apelul înainte ca tata să-şi strecoare capul înăuntru.

-Deranjez?

-Nu tată, intră!

-Ăm... voiam să-ți dau ceva, ce a aparținut mamei tale.

-Scuză-mă tată, dar nu vreau nimic de la ea.

-Derek...

-Uite tată, îmi pare rău pentru ce am zis aseară, dar nu regret ca voi sunteți părinții mei sau că Mary şi Josh m-au abandonat. Bine? Nu mă interesează nimic de ei, exact cum pe ei nu-i interesează nimic de mine. Aşa că data viitoare poți să le dai înapoi lucrurile care consideră că ar trebui fi ale mele.

-A citit biletul de la tine? Spune zâmbind mândru.

-De unde...

-Eu şi Xender vorbim, Derek. Te-o ajuta pe tine să faci năzbâtii, dar suntem o familie şi trebuie să comunicăm între noi pentru a face relația asta să fucționeze. Aşa că spune-mi ce a zis fata.

-Crede că Dean i-a lăsat biletul.

-Ai vorbit cu ea? I-ai spus că tu i-ai lăsat biletul de fapt, nu?

-Am încercat.

-Derek...

-Voi vorbii cu Dean să îi spunem adevărul.

Aprobă, şi se aşează pe pat învârtind între degete o cutiuță. Ştiam că acea cutiuță îi aparținuse lui Mary, adică mamei mele biologice. Într-un fel eram curios cu privire la cutiuță, îl vedeam pe tata foarte agitat, probabil încerca să găsească o modalitate de a-mi spune despre conținutul cutiuței. I-am facut semn spre cutiuța şi am continuat:

-Dacă tot ai pierdut atâta timp să găseşti chestia aia, povesteşte-mi. Care e faza? A zâmbit uşurat.

A început să îmi povestească despre faptul că, deşi eu cred că parinții mei biologici nu sunt interesați de mine, în realitate sunt. Nu l-am contrazis, l-am lăsat să-mi povestească despre faptul că mama şi-ar fii dorit ca fata care îmi capata mintea şi inima să obțină acel inel care s-a răspândit în familia ei de generații. Fiecare fiu din familie l-a dat iubirii vieții lui, dar nu şi eu. Eu nu îi voi da inelul fetei de care ma voi îndrăgostii.

***

Odată ajuns la nuntă i-am felicitat pe miri, apoi am început să vorbesc cu Dean, l-am întrebat dacă au apărut evenimente noi, dar a negat. I-am spus că am vorbit cu Raven. Mi-a aruncat doar un "şi?". Am început să strig la el confirmându-i că ştiu ca sunt împreună.