Enigma

4.

După ce am dus-o pe Raven acasă, am rămas cu ea, deşi ştiam că voi lăsa invitații singuri, am rămas cu ea toată noaptea. Am ținut-o în brațe, am mângâiat-o şi am sărutat-o pe creştet atunci când o simțeam neliniştită. Toată noaptea nu am închis un ochi. Mi-era teamă că mă voi trezi dimineață şi ea nu va mai fi lângă mine. Nu am părăsit-o nici măcar o secundă. Dimineață când s-a trezit şi a fost bucuroasă. M-a luat în brațe apoi brusc a început să plângă.

-Nu mai plânge, Rave, Dean va primii ce merită.

-Nu el mă întristează.

-Atunci ce este?

-Te am acum lângă mine şi realizez prin ce durere ai trecut singur, iubindu-mă în tăcere.

Deschid gura să zic ceva, dar nu pot să îi zic nimic. M-a durut ştiind că era a lui, m-a durut şi să îmi petrec nopți alaturi de altele şi să o vreau pe ea lângă mine. A fost dureros să îi vad chipul în nopțile pustii, să îi simt prezența în singurătate, să îi aud vocea în momentele tăcute. N-am mai putut nici să zic ceva, nici să mai fac vreo mişcare. A ridicat privirea spre mine.

-E-n regula. Nu a fost vina ta.

-A fost a ta, puteai să-mi zici de la început.

-Rave, tu deja îl plăceai pe Dean, atunci nu mă puteam pune în fața ta şi să îți zic adevărul fără să mă bâlbâi.

Şi-a coborât înapoi privirea şi m-a îmbrățişat strâns. Mi-am sprijinit bărbia de creştetul ei. Uşa s-a deschis larg şi un Dean îngrijorat şi-a făcut apariția. Când ne vede face o față şocată, dar închide ochii şi respiră uşurat, când îi deschide dă să se apropie de noi. Raven mă strânge cu disperare.

-Dean, pleaca! Spun pe un ton calm.

-Mi-am făcut griji, de aseară... Nu am mai dat de voi. Îi îndepărtez mâna cu grijă şi mă ridic din pat. Îl prind de mână şi îl scot afară, închizând cu grijă uşa în urma noastră.

-Te-am văzut, Dean. Amandoi.

-M-ați văzut? Când?

-Aseară, când erai cu... Oftez agitat... Maya. Strâng pumnii nervos.

-Raven... şopteşte şocat.

-Să nu te mai apropii de ea, omule. Ştie de toată şarada noastră. N-o mai lungii cu ea, ai rânit-o destul. Pleacă acasă, Dean.

-Tu ai făcut-o, nu? Tu ai adus-o acolo ca să vadă. Ai vrut-o pentru tine aşa că m-ai dat de gol.

-Nu, Dean, nu aş fii în stare să îi arat un adevăr care aş ştii că ar răni-o atât. Am avertizat-o în privința ta, dar a fost orbită de toata iubirea asta a voastră. Acum suferă, du-te acasă şi dă-ți seama ce ai facut.

-Fă-o să mă ierte. Te rog, D., te implor!

-E alegerea ei dacă te iartă sau nu.

Dă să mai zică ceva, dar intru înapoi în cameră, ignorându-l. Raven stătea ghemuită în pat aşteptându-mă. Mi-am lipit spatele de uşă privind-o.

***

Mă întorc pe partea cealaltă şi o mână micuță şi firavă mă prinde mai bine în brațe. Deschid un ochi privind chipul angelic a fetei ce mă privea zâmbind. Închid ochii la loc şi o trag în brațele mele. Miniona blonda îşi ridică buzele până le ating pe ale mele.

-Mmm, Jenna. Cred că ar trebui să pleci, iubita mea nu va fi prea fericită să te vadă aici.

-Iubită?

-Da, trebuie să sosească în curând.

Sare rapid din pat începând să spună ceva ce nu am înțeles. După ce a trântit uşa în urma ei, am adormit din nou. Câteva ore mai târziu mă trezesc din cauza unor țipete şi lovituri. Mi-am pus perna pe cap în încercarea de a ignora zogomotele. Uşa se trânteşte brusc şi vocea pițigăiată a lui Raven se aude.

-Trezirea, Derek, e ora 12:00.

-Am avut o noapte lungă, nu mai dorm de doua seri, lasă-mă să dorm.

-De ce ai avut o noapte lungă?

-Am facut muuult sex aseară.

-Sex?

-Mm-hmm.

-Mai vrei? Intreabă pe un ton lasciv. Mă întorc spre ea şi zâmbesc amuzat.

-Aruncă-mi pantalonii ăia.

-Ah, deci nu mai vrei?

-Nu vreau asta de la tine.

A zâmbit şi mi-a dat pantalonii de care îi zisesem. Îmi trag pantalonii pe mine. Merg spre ea şi o iau de mână. O trag după mine în baie. Iau un scaun şi mă aşez în fața chiuvetei.

-Bun, m-ai trezit, acum fă-o cu mine pe mama.

-Derek...

-Eu n-am avut-o pe mama aproape, nu ştiu cum e să ai o mamă. Te rog, Rave.

Îmi ia fața în palme şi mă sărută pe frunte. Zâmbesc larg. A început să mă alinte ca pe un copil, m-a spălat pe dinți explixându-mi cum trebuie să stau iar eu continuam să râd. Apoi m-a bărbierit, atingându-mi cu grija fața. Când termină, îi prind mâinile şi o apropii de mine înconjurându-i talia cu brațele.

-Rave, eu... O privesc în ochii, ea se uită curioasă la mine aşteptând să continui... Vreau sa rămân puțin singur.

-Eşti bine?

-Vreau să intru în duş.

Aprobă, apoi sărutându-mă din nou pe frunte, dispare în cameră. Mă uit în oglindă şi îmi amintesc cum m-a ciupit de obraz şi mă numea copilaşul ei. M-am ridicat în picioare şi îmi dau pantalonii jos. Intru în duş şi dau drumul la apă. Apa rece nu mă ajută, îmi arde sufletul. Strâng ochii şi îmi trec o mână prin păr. Nu mai suport durerea care mă apasă şi mă exteriorizez. Las lacrimile să-mi păteze obrajii. Îmi lipesc fruntea de perete şi lovesc brutal peretele. Mă las în genunchi şi continui să stau în tacere minute în şir.

-Derek?! Eşti bine? Vocea lui Xender mă scoate din transă. Îmi şterg lacrimile, ma ridic, apoi opresc apa.

-D-da. Spun cu vocea tremurată. Îmi înfăşor un prosop în jurul brâului. Ies, privirea lui îi cade pe chipul meu. E în cameră?

-A coborât în bucătărie. Tu eşti bine?

-Da, mi-a intrat săpun în ochi.

-Nu mă poți minții pe mine, Derek. E din cauza ei, nu? Nu s-a terminat încă. Neg din cap. Nici nu-l pot privi în ochii. Se apropie de mine şi îmi ridică bărbia până îl privesc în ochi.

-A făcut-o pe mama cu mine, pentru prima dată m-am simțit iubit de ea şi nu e bine. Nu mă iubeşte cum îmi doresc eu. Fac o pauză pentru a-mi găsi cuvintele. Săptămâna viitoare avem absolvirea, voi pleca imediat după, dacă vrea să vină cu mine, atunci o voi lua şi-mi voi ascunde sentimentele față de ea toată călătoria.