Enigma

16.

Acum eram într-o mare dilemă. Oare să mai plec și să îi las pe toți din cauza ei? Oare să încep o nouă viață departe de toți și mai ales departe de trecutul meu? M-am lăsat pe canapea cu fața în mâini și cu laptopul în fața mea. Ușa de la intrare s-a deschis și cineva s-a așezat destul de aproape de mine. Mi-am întors privirea și l-am văzut pe Ian. Privea confuz laptopul, așa că l-am închis.

-Îți iei concediu? 

-Nu. Nu chiar. Mă gândesc să o iau de la început.

-Început? Vrei sa te muți în Florida? E la câteva mile de aici.

-Mă gândesc să le dau o șansă lui Mary și Josh. George tot insistă să le fac măcar o vizită.

-Ziceai că nu vrei să ai de-a face cu trecutul, omule.

-Vreau să repar ce a fost rău, Ian, dar cu Raven încă nu pot. Încă mă afectează.

-Știi bine că n-am vrut să se întâmple aia, dar e sora mea.

-Știu. Aș fi reacționat la fel.

-Știu că nu vrei să renunți la ea, D.

-N-am renunțat la ea trei ani cât a lipsit, ea a renunțat la mine. Vreau doar să fiu chit.

-Ba nu vrei asta.

-Da, așa e. Mi-am deschis laptopul și mi-am cumpărat biletul. Plec marți.

-Dacă tu crezi că asta e cea mai bună decizie, eu te susțin, prietene.

-Vrei să aduci tu berea? Să facem o ultimă seară ca la carte. Îl chem și pe Dean. L-am apelat și am pus telefonul la ureche.

-El știe?

-Va afla acum. Când am auzit că a răspuns, am început vesel. Dean, hai la mine.

-Nu tu salut, nu tu ce mai faci. Așa direct.

-Dean, dacă nu vii azi să bem, nu știu când vei mai avea următoarea ocazie.

-Ce vrei să zici?

-Mă mut. Am auzit țipete de bucurie, așa că l-am dat pe difuzor să audă si Ian.

-Scăpăm în sfârșit de tine. Am început toți trei să râdem.

După jumătate de oră eram în fața măsuței mele cu sticle de bere, whiskey și vodka. Dean a băut primele trei shot-uri. Eu am băut două, iar Ian a băut cinci. Dean era deja foarte amețit și începuse să râdă fără noimă, iar noi după el. Am continuat toată seara să râdem despre diverse prostii și să bem. Toată seara a fost în ceață după aceea. Nu-mi aduc aminte decât câteva shot-uri și primele trei sticle de bere. Cand m-am trezit eram în pat, doar în boxeri și aveam o durere de cap insuportabilă. M-am ridicat din pat și am ieșit din cameră. În living Ian și Dean vorbeau cu cineva. Râdeau destul de tare. Am mers spre ei și am văzut silueta unei fete.

-'Neața, somnorosule, a spus Ian râzând. Am murmurat ceva incoerent pentru el și am înaintat spre bucătarie, în boxeri. I-am văzut fața din profil și m-am oprit în loc.

-Dean, vino cu mine.

-Omule, ești un tip marfa, dar nu ești genul meu.

-Stai liniștit, și gay am gusturi mai bune.

Am rânjit batjocoritor spre el, iar Ian a râs din nou. Am intrat cu Dean pe urmele mele. Mi-am luat două aspirine. Le-am înghițit cât ai clipi și mi-am fixat privirea pe el. Mahmureala se citea și pe fața lui. Era totuși destul de vesel.

-Ce caută aici? Am întrebat atât de încet încât să mă audă doar el.

-Nu-ți amintești? Tu ai chemat-o aseară. Ați dormit în aceași cameră și am auzit niște lucruri foarte sălbatice.

-Eu am chemat-o? Am întrebat șocat, iar Dean a început să râdă.

-Nu, a spus râzând. Doamne, ce față ai făcut. Noi am chemat-o.

-Și nu v-ați gândit să-mi spuneți și mie?

-N-ai fi acceptat, așa că mai bine ți-am făcut o surpriză.

-Am de lucru, Dean. Nu vreau să-mi încep și ziua asta prost.

-Stai liniștit. Nu a venit aici pentru fazele tale, frate. E aici pentru noi. Dacă vrei să nu mai fii un mitocan, știi unde ne găsești.

A ieșit, iar eu am mai rămas privind în living. Ea era în vizorul meu. Am dat peste cap paharul de apă și mi-am făcut o cafea. Între tip am fumat o țigare. Când m-am întors, Raven mă privea înroșită și speriată. Mi-am luat cafeaua și am luat o gură, deși era fierbinte, o simțeam atât de rece.

-Nu-ți face griji. Nu te voi goni și cu siguranță nu voi mai spune nimic rău.

-Mulțumesc!

-Lui Dean ar trebui să-i multumești, am spus întorcându-mă și luând un fursec din farfurie. I-am întins și ei farfuria și am rostit pe cel mai calm ton. Vrei cafea? A dat din cap, așa că am luat o ceașcă albă și am turnat în ea conținutul maroniu. Două lingurițe de zahăr și lapte?

-Beau aceași cafea.

-Iartă-mă că te întreb, dar... Care e adevăratul motiv pentru care te-ai întors?

Am spus așezând ceașca pe masă. M-am așezat jucându-mă cu ceașca neagră din fața mea. Am auzit scaunul trăgându-se și am înțeles că s-a așezat și ea. Nu mi-am ridicat privirea spre ea.

-Mi-am dat seama că fugind de trecut nu fac nimic bine. Am vrut să îndrept lucrurile atât cât se poate.

-Și dacă e prea târziu?

-Aș fi vrut să vin mai devreme, dar a trebuit să-mi termin facultatea. Tata s-a îmbolnăvit și n-am putut s-o las pe mama singură cu el.

-Thomas e bine?

-A murit anul trecut.

Abia atunci mi-am ridicat privirea spre ea. Ochii îi erau inundați de lacrimi și făcea același lucru ca și mine, privea conținutul maroniu. Dacă ce se află în ceașa ei ar fi un ocean, atunci peste acest ocean ar fi o furtună, pentru că în conținutul cafelei a căzut o lacrimă și a tulburat liniștea. Am prins-o de mână și am făcut-o să fie atentă la mine. Mi-am mutat scaunul aproape de ea, fără să-i dau drumul la mână.

-Îmi pare rău!

Am spus sărutându-i mâna, apoi am ținut-o cu ambele mâini în dreptul buzelor mele. Și-a așezat mâna liberă peste ale mele, iar eu am privit-o în ochi. Vedeam durere în spatele lor. Aș fi vrut s-o iau în momentul ăsta pe toată.

-Am o idee. Ochii i s-au luminat. Am zâmbit larga și ea a zâmbit, dar mai timid. Mergem într-un parc de distracții. Tu, eu și Kevin. Îl mai știi pe Kevin?

-Băiețelul de la orfelinat?

-Da. Xender și George l-au adoptat. Sunt sigur că i-ar plăcea foarte mult acolo. Ce zici?

-Și grădinița, orfelinatul?

-Astăzi la grădiniță vor fi Jasmine și Ted, iar la orfelinat vor fi asistenta May și domnișoara Ginger.

-Faceți cu rândul la grădiniță?

-Nu, am anunțat că nu voi veni azi. Vrei să vii? Poate nu mai sunt ca acum trei ani, dar încă pot fii un prieten foarte bun, am spus zâmbind. Și știu să mă distrez. Haide, Rave.

-Ok, a spus zâmbind. Eu am sărit de pe scaun, iar ea a roșit toată. Trebuie să te îmbraci.

-Ce? Nu-ți plac boxerii mei? Pff, ce rea ești, am spus râzând. Mă întorc în 15 minute.