Enigma

23.

I-am deschis ușa și am poftit-o înauntru. I-am spus să se facă comodă. Mi-am lăsat sacoul pe fotoliu.

-Iubito, poți veni puțin, te rog?

-Imediat! I-am auzit răspunsul venind din bucătărie. Ai plecat fără să mă... spune și se oprește brusc în prag.

-Iubito, ea e Annie. Raven se îmbujorează. Annie, ea e Raven, fata din Washington. Annie își mărește ochii și își mută privirea de la ea la mine, apoi merge și o îmbrățișează pe Raven.

-Dumnezeule! A exclamat Annie analizând-o. Dacă o făceam și eu mai bine, mă cam amuzam. Raven era îmbrăcată doar într-un tricou de-al meu. Derek, ești așa un nemernic! M-ai făcut să cred că ai luat-o razna de-a binelea. Am privit-o pe Raven întrebător, iar ea a zâmbit și m-a aprobat.

-Tot?

-Tot, a afirmat ea.

-În cazul ăsta mai avem ceva de spus. Am mers spre Raven și i-am luat mâna într-a mea și am ridicat-o pentru a vedea și Annie.

-De asta îl căutai ieri pe fratele meu?

-De fapt... voiam să-i dau o veste. Se agață de brațul meu.

-Noi... E mai complicat decât mă așeptam. Am chicotit.

-Spune o dată! Trebuie să ajung și la serviciu, Derek!

-Raven e însărcinată. A stat câteva clipe să analizeze situația, apoi a bufnit în râs și ne-a îmbrățișat pe amândoi.

-Dumnezeule, Derek! Veți avea un copil.

-De fapt, doctorul mi-a zis că sunt doi.

-Dar ai zis...

-Nu am zis niciodată de un copil. Am vrut să vorbim azi mai multe. Am zâmbit larg, apoi m-am aplecat și am sărutat-o apăsat.

-Derek, eu plec, dar mă întorc diseară cu Lucas și Kathrine.

-Vă așteptăm cu drag, spune Raven zâmbitoare.

-Te duc eu, surioară!

-Rămâi aici, aveți multe de vorbit.

Am vrut să o contrazic și să o conduc eu, dar ne-a mai îmbrățișat o dată și a plecat numaidecât. Am rămas singuri în casă privind ușa pe care a ieșit Annie. Stomacul meu a început să se revolte. Nu mâncasem prea bine în ultima săptămână. Dacă mă gândeam mai bine, nu mâncasem aproape deloc, iar mirosul delicios îmi deschisese apetitul.

-Perfect! A bătut Raven din palme. Am gătit paste.

-Hmm, ce mai așteptăm.

Mi-am aruncat cravata pe canapea și am deschis primii nasturi ai cămășii în drumul meu spre bucătărie. Raven a apărut în spatele meu. Am ajutat-o să punem masa. Când am terminat, am ajutat-o să strângă masa. S-a apucat să spele vasele, iar eu o îngreunam, pentru că o țineam în brațe și o mângâiam blând pe abdomen.

-Doi copii, i-am șoptit la ureche.

-Da, mă aprobă zâmbind. Derek, nu pot rămâne așa, iar rochița mea încă nu s-a uscat, spune rușinată.

-Mă voi duce eu să îți cumpăr ceva de îmbrăcat.

Am sărutat-o pe gât, iar ea a scăpat farfuria în chiuvetă. Am crezut că fusese din cauza mea, dar m-a împins și a rupt-o la fugă spre baie. Am urmat-o și când am văzut-o, i-am ținut părul cu o mână, iar cu cealaltă am mângâiat-o pe spate. Când și-a mai revenit a rămas în fața vasului de toaletă închizând ochii. Mi-a căutat mâna și a așezat-o peste abdomenul ei. Am simțit o lovitură în palmă și am privit-o surprins. A continuat să-și țină ochii închiși. I-am privit abdomenul și am simțit din nou o lovitură. De data aceasta Raven a icnit ușor.