Enigma

9.

A doua săptămână de când Raven locuiește cu mine. Timpul a trecut pe fugă. Am şi uitat de evenimentele din seara aceea. De câteva zile caut o locuința temporară pentru mine şi Raven, pentru a nu-i mai înghesuii pe ai mei. Xender și George s-au comportat cu Raven de parcă ar fii fiica lor. Am adorat timpul petrecut până atunci. Xender era de gardă la spital iar George lucra până târziu când soneria a sunat. Am plecat eu să deschid. În spatele uşii se afla Thomas, nebărbierit şi nedormit, stătea în fața mea cu o expresie disperată.

-Raven e aici?

-Nu o să vă las să intrați.

-E aici, Derek?

-Da. De ce ați venit?

-Am nevoie de fetița mea, Derek.

-Şi eu am nevoie de ea, domnule, dar nici dumneavoastră nu m-ați crezut, eu de ce v-aş crede?

-Am greşit, Derek. Lasă-mă să-mi vad fata, te implor!

-Mă lăsați să mă căsătoresc cu ea?

-Dacă o faci fericită şi nu o răneşti, vă plătesc chiar eu nunta, tu doar nu mă priva de ea.

-Este în bucătărie. Doriți să rămâneți la cină? Nu mi-a răspuns, dar m-a îmbrătişat, ceea ce m-a uimit. L-am bătut uşor pe spate, apoi s-a îndepărtat mergând spre ea.

Am închis uşa în urma lui şi am mers în bucătărie. Am auzit o farfurie spărgându-se. Când am intrat în bucătărie Raven îl privea şocată pe tatăl ei. S-a uitat la mine, eu i-am zâmbit şi m-am aplecat să strâng cioburile.

-Rave, ne va mai trebui un tacâm în plus, îl poți lua tu cât strâng eu cioburile, te rog? Nu am vorbit, dar i-am văzut picioarele mişcându-se după tacâmuri. Thomas, ia loc, te rog.

Amândoi se mişcau mecanic. Cina a decurs simplu, nimeni nu îndrăznea să zică ceva. Încercam să nu par prea încordat, deşi eram având în vedere acțiunile întâmplate la ultima noastră întâlnire. Am lăsat paharul de vin pe masă după ce am gustat puțin apoi am zis:

-Scuzați-mi curiozitatea, domnule Thomas, dar de ce ați venit? Nu cred că ați venit doar să luăm cina pe muțeşte. Vreți să vorbim sau mai degrabă să vorbiți cu fiica dumneavoastră.

-Am vrut să vorbesc cu amândoi, Derek. În primul rând am vrut să îmi cer scuze pentru reacția mea de data trecută, mi-a luat mult până am realizat ce greșeală am făcut.

-Scuzele sunt acceptate, spun fără ezitare.

-Aş vrea să îți cer scuze şi ție, Raven, nu eram convins de dragostea dintre voi. Credeam că e ceva trecător, iar când ai plecat am crezut că vrei să mă pedepsești, că te vei întoarce, dar mi-am dat seama şi că împotrivindu-mă vouă te îndepărtez de mine. Speram doar să mai rămâi fetița mea. Ai crescut, vrei să îți faci o familie şi sunt foarte mândru de tine, chiar şi aşa bătrân cum sunt.

-Tată, mereu voi fii fetița ta, indiferent de circumstanțele în care ne vom afla. Dar trebuie să mă laşi liberă, să iau singură decizii.

Se aprobă unul pe celălalt apoi se ridică și se îmbrățișează. Urmează mai multe momente lacrimogene. Când Thomas a plecat și noi am terminat de strâns masa ne-am așezat în pat, luându-ne în brațe și mângâindu-ne. Raven m-a sărutat ușor pe gât, iar eu am murmurat mulțumit.

-Nu l-ai iertat pe tata pentru că așa ai vrut, ai făcut-o pentru mine, nu?

-Aș face orice pentru tine. Dar nu l-am iertat pentru tine. L-am crezut când mi-a spus că are nevoie de tine. Știu că și eu aveam când erai departe. Nu voiam să îl privez de tine cum a încercat el să mă priveze.

-Ți-am spus vreodata că te iubesc?

-Doar de câteva ori azi.

Am chicotit și am început să ne sărutăm și să ne mangâiem tandru. Am continuat prin a face ravagii în pat prin sunete și mișcări profunde. Am auzit pași urcând la etaj. Probabil George a ajuns, am mai fost prinși de Xender o dată în aceași ipostază, acum George. Raven s-a oprit ascultând, eu încercam să o fac să continue, dar se oprește.

-E ceva în neregulă. Pare beat. Ăsta nu e George. Spune Rave captându-mi atenția.

-Mă duc să văd. Dau să mă ridic dar intră Dean beat.

-Tu și... Mi-ai furat iubita.

-Dean...

-Era iubita mea și tu mi-ai furat-o.

-Ai alungat-o singur, Dean.

-Am crezut că îmi ești prieten, dar ești doar un trădător. Se întoarce și pleacă.

-Dean! Strig în urma lui, dar în zadar, plecase deja. Mă întorc spre Raven, care se uita uimită la mine.

M-am așezat pe marginea patului cu fața în mâini. Nu eu sunt un trădător, el a început, al a mințit-o primul, eu i-am spus doar adevărul, sau o parte din adevăr. Raven a venit în spatele meu îmbrățisându-mă și sărutându-mă pe spate. Am tăcut, și chiar dacă aș fi vorbit, ce aș fi putut spune? Ce-i cert era că trebuia să îi explic lui Dean cum stau lucrurile. Nu am prea dormit în seara aceea, iar dimineața am plecat înainte ca Raven să se trezească, i-am lasat un bilet în care o anunțam că Ian a vrut să vorbească cu mine. N-am mințit-o, Ian chiar voia sa vorbească cu mine. M-am așezat la masa la care stătea singur Ian.

-Salut, Ian, care-i treaba?

-Salut, D., m-a sunat aseară Dean și mi-a spus de tine și de Raven.

-Ah, deci asta era.

-Nu vreau să mă bag, știm amândoi cum e Dean.

-Credeam că știu înainte să o înșele.

-D. ...

I-am făcut semn să tacă, iar el a făcut întocmai. În cele din urmă mi-am comandat și eu o cafea și am stat câteva clipe în tăcere alături de prietenul meu, Ian. În cele din urmă mi-am luat inima în dinți și am vorbit.

-Suntem logodiți.

-Tu și Raven? Întreabă uimit. Îl aprob dând abătut din cap. Asta e grozav, D..

-Nu și daca ești Dean, sau eu când îi voi spune.

-Îi spui azi?

-După mă duc să vorbesc cu el și reîncep să caut o locuință temporară pentru mine și Raven, până mai strâng ceva bani să ne mai punem pe picioare.

-Unde stați acum?

-La ai mei, dar n-o să meargă mereu așa și nu pot să le cer alor mei ajutorul, știi și tu...

-Uite, D., un tip din blocul meu zicea acum ceva timp că și-a făcut o casă și caută chiriaș pentru apartament, dacă vrei îți pot da numărul lui să vorbiți. Poate rezolvați voi ceva.

-Multumeac mult, Ian!

Am notat rapid numărul și am mai vorbit câte ceva cu Ian. Mi-a mai povestit lucrurile de care a avut parte în ultimul an. Mi-a mai povestit și de Dean, mi-a spus că îi zicea des că regretă că a înșelat-o pe Raven și că dacă ar avea ocazia să o mai vadă și-ar cere scuze de un milion de ori, dar înainte să mai adaug ceva, mi-a mai spus:

-Raven e o fată bună, dacă n-o s-o ții pentru tine, n-o lăsa sub nici o formă să se împace cu el. Orice ai face, D., nu i-o înapoia lui Dean.

Ian era o persoană bună, își iubea sora, deși nu prea vorbeau des. Semanau fizic, amândoi moșteneau părul brunet al tatăl lor, aveau trăsăturile feței ale mamei, dar amândoi aveau nuanțele ochilor diferite. Ian avea ochii tatăuli său, o nuanță oritoare de verde, era fermecător acel verde intens din ochii lui, te împingea spre mistere greu de aflat, pe când Raven moștenea culoarea albastră a mamei ei, culoarea ei nu te împingea spre mistere, ci pur și simplu te îneca de-a dreptul. Nu îți mai lăsa nici o fărâmă de speranță că ai mai putea ieși din acea privire intensă a ei.