Detectiva Aylin

O noua prietena

DRAGA JURNALULE

A trecut o zi de la incident.Copii de aici îmi spun că o sa  fiu bine, greul a trecut, dar eu nu o sa uit. Nu pot sa simt decât furie si nu vreau sa m-ai treacă cineva prin ce am trecut eu. Pasiunea mea este sa cânt dar acum tot ce vreau este ca parinti mei sa fie cu mine. Azi trebuia sa merg la o auditie dar chiar nu am chef . Muzica e frumoasă...dar nu ştiu de ce m-am înscris la auditia asta, n-am talent deloc. Poate că m-am înscris la chestia asta... doar că sunt sigura că va participa si Tom. Mda...m-am înscris cand eram îndragostită nebuneşte de el. Câte nu fac oameni pentru a fi aproape de persoana iubită. Dar acum că nu-l m-ai plac...nu am niciun motiv sa merg la audiție. Sau....ar trebui sa merg. Adică nu vreau, nu sunt în stare...dar...poate ca înca țin puțin de tot la Tom. Mi-ar face bine sa îl vad...mi-e dor de el..

- Salut!
- Bună.
- Cum te cheamă?
- Nu contează.
- Bine. Ce ai pățit de ai ajuns aici ''Nu Contează'' ?
- Nu am chef de glume!
- Numele meu este Cristina.
-Eu sunt Aylin.

Îi raspund uitandu-mă urat. Chiar nu ştiu ce am cu fata, pare ca are intentii bune. Ar fi bine să am o prietenă pe aici. Dar în momentul asta e un razboi în mintea mea. Sunt tacută si visez. Prefer lumea viselor, lumea mea, decât realitatea asta.

- Si care este povestea ta?
- Zi tu prima...
- Eu nu mi-am cunoscut niciodata tatal. Iar mama mea a disparut cand aveam 5 ani. Deci putem spune ca sunt familiarizată cu orfelinatul. O sa vezi ca nu este asa de rau, atâta timp ce nu întalnesti proprietara .
- Wow...
- Bine...acum zi tu.
- Nu vreau sa vorbesc despre asta. Totul sa întâmplat de curând.
-Vrei sa fim prietene?
-Mda...cred..
- Hei mergi la o auditie?
- Nu sunt in stare de nimic.
- Vin cu tine.
- Dar deja am întarziat si în regulement spune ca nu avem voie sa parăsim curtea.
- Atunci mergem pe ascuns.

Azi am cunoscut o fata Cristina care mi-a dat curaj sa merg la auditie. Sa fiu sincera ma gândesc sa reincep scoala doar daca Cristina vine cu mine de sigur . Acum sunt in culise dar tot nusunt pregatita intru in cinci minute si nu am voce de la incident am tot plans . Bun sa începem .

- Aylin esti gata ?
- Cred...

~~~juriul~~~
- Aylin stilul tau este bun dar...
- Dar esti...
- Tristă, abătută si haina ta este..
- Nu fi rau!

- Nu este nici o problemă...

Nu ar fi trebuit sa urc pe scenă. Cristina nu are dreptate. Nu m-ai vreau sa vad pe nimeni. Eu, Alice si Emilia aveam o trupa ... stiu penibil.

- Ai avut o trupă?
- De unde stii?
- Nu stiu..
- Cum ai stiut de audiție? Mi-ai citit jurnalul?
- Nu l-am citit!
- L-am luat mereu dupa mine. Atunci cum? Ce îmi ascunzi?
- Eu....

Nu l-am vazut pe Tom...dar in momentul ăsta nu mă interesează. Doamne ce nehotarâtă sunt. M-ai simt ceva pentru el sau nu? Nu ar schimba nimic oricum. Dar vreau să ştiu. Singura metodă sigură pentru mine...e sa îl privesc in ochii si dupa cum îmi va batea inima în momentul acela si ce voi simți...doar atunci voi ştii sigur. Acum ar trebui sa mi-l scot din minte pe Tom...si sa descopăr ce ascunde Cristina. Am ramas in ceață....in mister...nu inteleg cum de ştia atatea...

CU DRAG AYLIN