Detectiva Aylin

Un baiat draguț

DRAGA JURNALULE

Antrenamentul a inceput...şi culmea chiar ma pricep. Am şanse mari de al gasi pe acel criminal. M-ai am nevoie doar de putin antrenament. Îmi pare rau sa tradez agentia, dar asta trebuie sa fac. O sa "împrumut" nişte arme ...si nu ma voi mai întoarce.

-Aylin?! Tu chiar ne laşi ?...
-Au...păi...scuze...dar...
-Nici un dar! I-ati armele si pleacă...nu vreau sa te m-ai vad!
-Cristina...eu..
-Hai pa!!
-.....

Tacere totală...n-am vrut sa afle asa...dar trebuie...off...o sa îl gasesc pe acel criminal...dar ma doare inima....mi-am pierdut prietena...singura mea prietenă..

~~~peste 1 ora~~~

Am plecat sa îl caut pe tipul acela. IL URASC! Mi-a stricat viata...prietenia...tot ce aveam.
Mergand pe o alee întunecată (cea mai proasta idee...adică...în filme niciodata nu trebuie sa mergi pe o alee intunecata şi pustie logic). Vad o umbra! Ceva e ciudat. Oare e EL ?...Nu sunt sigura ca sunt pregatită sa îl înfrunt am abia 13 ani. Se aud sunete. Tresar si merg încet înapoi...

-Aaaa!!

Țip eu dând peste un baiat. Încercand sa îl pun la pamant din reflex. Dar pur si simplu nu reuşeam, ştia să ferească, parea antrenat. Atunci m-am panicat şi de nervi am încercat sa îl atac.

-Usor,usor...nu îti voi face rau.   

Spune ciudatul asta cu o voce destul de draguță.
Incet îmi ridic privirea si ma uit în ochii lui. Avea niste ochii destul de frumosi...nush de ce  îmi era ruşine sa îl privesc in ochii. Ma simțeam prost ca îl atacasem.

-Cine eşti!!?
-Tu cine eşti?
-Eu am întrebat prima!!
-Nu contează. Din moment ce eşti pe proprietatea mea ...eu pun întrebarile.
-Proprietatea ta!!? Hai mă lasa- mă!
-Ok ...te las.
-Faci pe prostul sau esti prost!?
-Nici una.
-Zi cine eşti!
-Ok ok. Numele meu este Andrei. Al tau?

Eram nedumerită...sa îi spun cum ma cheama? Pare de treabă. Chiar daca eu am chef de ceartă cu el. Nu ştiu de ce fac aşa. Dar e amuzant. Aoleu. Nu. Nu ma pot îndragosti de un strain! Nu am timp sa simt. Eu simt doar ura si razbunare. În inima mea nu e loc de iubire. Nu îi spun cum mă cheamă, trebuie sa raman in umbră.

-Ăăm....nu stiu.
-Nu stii cum te cheama?

Zice el râzând. Are un râs frumos :) Am zambit si eu uitandu-ma in ochii lui.

-Hai zi-mi. Poți avea încredere in mine.

Oare? Pot avea incredere intr-un strain? Nu cred. Nu am voie sa fiu distrasă.

-Nuu!!
-Ok. Am înteles, nu te lasa agentia sa vorbeşti. Nu-i nimic, Aylin. Si eu sunt detectiv.

CU DRAG AYLIN