Gânduri încurcate

Fugi!

Capitolul 6

   Nu am mai stat mult în pădure.. Am cam făcut o prostie, deși totul a fost ciudat:

   Chase se tot plimba prin jur și din când în când îl mai vedeam. Era grăbit și se tot uita în jur ca să se asigure, apoi, după mult timp, a apărut Caim... iar Chase nu prea a fost încântat. Ei doi seamănă, oarecum. Chase e mai înalt, dar Caim e mai solid, are pieptul mai mare și e mai musculos. Chase e foarte slab, dar pare totuși puternic. S-au depărtat şi mai mult de mine, Caim îl trăgea după el pe Chase care se zbăte în ultimul hal.
  
   Au dispărut printre copaci, iar după câteva momente s-a lăsat ceaţa.

   De ce mereu e ceaţă, nu îmi place, dar totuşi e mai bună decât ploaia. Dar îmi place şi ploaia, numai că acum sunt în padure şi s-ar face noroi, eu urăsc noroiul.

   Se auzi un strigăt din direcţia în care au plecat Caim şi Chase.... Primul lucru care mi-a trecut prin minte a fost să fug spre casă, dar m-am hotărât să merg în direcţia sunetului.

   "Nu crezi că e prea periculos?" întrebă una dintre voci, cea care părea mai blândă şi înţelegătoare.

   Nu i-am răspuns, mi-am continuat drumul ca o persoana hipnotizată şi am mers destul de mult timp, dar având în vedere că mă mişcam cu încetinitorul, era destul de bine. Strigătul se auzi din nou, de data asta nu era acelaşi.. era agonizant.. suna oribil ...

   "Opreşte-te!!" spuse cealaltă voce aspru.

   "Şi dacă nu vreau?"  am spus cu autoritate, trebuie să pun stăpânire pe propriile mele gânduri, sunt ale mele, ce naiba!

   Am ajuns în locul de unde se auzeau strigătele şi acolo erau Caim şi Chase, iar Chase era plin de sânge...  Era lipit de un copac şi fixat într-o creangă care îi ieşea din abdomen... Nici nu am realizat că cei doi aveau ceva ciudat.. Chase - înafară de faptul că sângera - avea în spate ... strivite de către copac... o pereche de aripi alb strălucitor. Pielea îi era mai albă iar ochii îi străluceau puternic.

   Caim însă, el era cel mai ciudat. Nu era rănit, dar părea mai înalt.. şi avea ochii roşii, părul îi era ciufulit şi mai deschis la culoare, roşu ca focul. În părul ciufulit şi încâlcit se observau două coarne... nu foarte mari şi de culoare neagră iar mai jos, în jurul piciorului drept se vedea o coadă neagră subţire şi mai groasă în locul de unde începea, iar în capăt era ceva ascuţit şi avea ţepi.

   -Alice! exclamă Chase când mă obesrvă.

   Caim s-a uitat şi el în direcţia mea, iar privirea lui a fost una înfricoşătoare. S-a întors spre mine iar ochii lui roşii aruncau fulgere spre mine.. Am rămas nemişcată nu ştiam ce să fac.. Nasul a început să îmi sângereze iarcapul mă durea îngrozitor. Cu cât se apropria mai tare cu atât durerea era mai puternică. Zâmbetul demonic pe care îl afişa mă făcea să mă înfior, nuj mai auzeam nimic, doar pe el, nu mai vedeam nimic înafară de el. Lumea din jur dispărea treptat şi rămânea doar el în faţa ochilor mei.

(Chase)

   Între timp, Chase încerca să se elibereze, dar creanga era bine înfiptă. A rupt partea care era înfiptă în copac şi s-a eliberat, dar o parte din creangă a rămas în abdomenul lui. A stat să o scoată, deşi răbdarea era undeva departe. Era plin de sânge dar nu conta acum, treba să îl oprească pe Caim, altfel va distruge un alt trezit, un alt om care are vederea, care vede adevărul.

   Caim nu era aşa de la început. El era bun, ca mine şi semeni mei, dar ceva s-a întâmplat, ceva groaznic, atât de groaznic încât la trasnformat într-un diavol şi într-un criminal care urăşte toţi oameni. Dar afurisitu nu îmi spune ce a păţit.

   Am reuşit să scot tot ce nu era al meu din rană şi am fugit spre Caim. L-am izbit de pământ şi i-am dat un pumn în nas, rana mea s-a închis şi s-a vindecat deja, iar nasul lui aproape distrus s-a refăcut şi el la fel de repede. E naşpa să fii nemuritor, ori cât ai vrea să îi mutilezi faţa celuilalt nemuritor nu reuşeşti numa pentru câteva minute.

(Alice)

   Caim şi Chase erau unul peste altul şi se băteau, dar eu stăteam nemişcată şi mă uitam la Caim. Nu îmi puteam lua ochii de la le oricât de mult aş fi vrut. 

   Chase s-a ridicat în picioare şi s-a uitat la mine îngrijorat, am încercat să deschid gura şi să spun ceva, dar nu am reuşit, cuvintele refuzau să îmi părăsească gura...

   Şi Caim s-a ridicat, dar nu ca să se uite la mine, ci ca să facă să apare de nicăieri o sabie.

   -Caim! Întreci măsura! a strigat Chase la el şi se feri de sabie.

   -Ba tu exagerezi! o protejezi prea mult! Ea trebuie să dispară!

    -De ce?!

   -Pentru că e trezită! Cei treziţi ne văd! Iar cei care ne văd spun despre noi şi apoi noi dăm de bucluc!

    -Dar ea nu este aşa! Priveşte în sufletul ei, ştiu că încă poţi face asta!

   Ăştia doi îs nebuni? Cum adică să privească în sufletul meu?

   De ce naiba ăştia doi arată ca un înger şi un diavol?

   De ce îmi vine să râd? 

   Brusc totul a devenit alb, ceva m-a lovit la cap şi am căzut pe pământ. A început să plouă, air eu eram amorţită, şi am adormit.