END- Pierdut in infinit ×

Film introductiv

- Bun venit inapoi, idiotule...ii zicea ea plina de tristete, cu lacrimile cristaline curgandu-i din ochi.

Bratele ei micute ii inconjurau lui trupul. Simtea caldura ei, ceea ce il facea bucuros.

O strange cu putere la pieptul sau, zambind amar.

- Imi pare rau ca te-am facut sa suferi, Lucy...

In glasul lui se putea resimti durerea si teama. Teama ca o s-o piarda si pe ea, singura fiinta care i-a mai ramas.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

- Nu pleca, Natsu! striga blonda disperata, alergand dupa el.

- Trebuie, Lucy! ii raspunde suparat.

Lacrimile curgeau pe chipurile amandurora. Suferinta le batea iar la usa, iar ei deschisesera fara sa vrea.

- Te rog...sopteste ea suspinand. Te rog nu ma parasi...

Umerii ei saltau usor. Il durea sa o vada asa, dar stia ca ceea ce face e spre binele ei.

Inainteaza usor si ii prinde fata intre palmele lui mari, facand-o sa-l priveasca cu ochii ei mari ciocolatii.

- Vezi ca te ranesc, Lucy! Orice as face, asta sunt eu si mereu sfarsesc ranindu-te! Trebuie sa dispar din viata ta! E spre binele tau...zice amar.

Ii da drumul si se indreapta spre iesire. Lucy avea un deja vu. Asta se mai intamplase. In seara in care pornise totul, seara razboiului, seara cand ii spusese ca-l uraste si in care il lasase sa plece. Acea seara tulburatoare ce dusese la moartea lui. Moarte pe care ea o infaptuise si de care se simtea inca vinovata. Stia ca a fost un miracol faptul ca acum, el este viu. Simtea sentimente ciudate langa el, sentimente ce nu le mai simtise alaturi de nimeni. Stia ca este periculos, dar o atragea. O atragea cum nimeni altcineva nu o facea. Parca ii placea suferinta pe care i-o provoca insasi pericolul de a sta langa el. Simtea adrenalina, cum sangele ii pulseaza in vene mai rapid ca niciodata, iubea sentimentul asta! Era misterios, chiar si dupa atata timp nu il putea deslusi deloc, iar cand credea ca a reusit cat de putin o lua din nou de la cap! Si pe cat de periculos era el, pe atat de protejata se simtea ea. Protejata de bratele sale puternice si respiratia sa calda, de privirea aceea verzuia ca smaraldul care o patrundea pana-n adancul sufletului, acei ochi seriosi care sclipeau cand ii intalneau pe-ai ei. Nu isi putea explica de ce se simte atat de ciudat in preajma sa. Il voia, voia sa il aiba in preajma ei mereu, sa fie mereu alaturi de ea! Iar acum, cand reusise sa il aduca alaturi de ea, nu isi dorea sa repete greseala din seara aia!

- Natsu...sopteste plina de durere.

Mana ei strangea manerul de la obiectul ce-l tinea.

- Uita-te in ochii mei si spune-mi ca pleci...

Acesta ofteaza, iar in momentul in care se intoarce ramane inmarmurit.

Amintiri dureroase ii apar prin fata ochilor.

Nu...isi soptea ingrozit in gandul sau.

- Uita-te in ochii mei si spune-mi ca ma abandonezi din nou! ii striga plina de disperare, tinand obiectul ascutit la gatul sau.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Tot ce fac e sa o ranesc...nu pot sa-mi explic de ce nu ma indeparteaza de ea...ii aduc atat de multa suferinta, are atatea amintiri traumatizante din vina mea si totusi se poarta cu mine de parca as fi prietenul ei cel mai bun...

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Te-am ranit atat de mult, Natsu...stiu ca daca te-as lasa sa pleci, ti-ar fi mai bine, dar sunt prea egoista ca sa iti dau drumul de langa mine...esti tot ce mi-a ramas...

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Nu pot...nu o pot lasa sa se ataseze de mine...nu vreau sa planga din nou in ziua in care voi pleca...

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Nu il pot lasa sa plece...e singura speranta ce mi-a ramas...