END- Pierdut in infinit ×

16

Cand lumina aceea a disparut, o gaura imensa pe suprafata podelei era afisata.

Peretii se daramasera precum niste piese de domino, insa in singurul loc neafectat de bucatile acelea dure din piatra masiva statea intinsa pe o parte blondina. Avea sangele intarit pe pielea ei alba ce contrasta puternic, buzele rozalii uscate si intredeschise, cizmele rupte si arse. Fularul alb si pufos ii era inca legat de talie.

Tuseste usor dintr-odata, o tuse seaca, apoi deschide cu greu ochii, lasand la iveala o culoare calda si blanda ce aducea a ciocolata.

In fata sa, ca prin ceata, putea vedea niste solzi rosii.

Cand vederea i s-a clarificat, a realizat cu uluire ca Natsu era cel care statea in fata ei, jumatate din corpul lui fiind plin de solzi si cu o aripa mare, cealalta avand un corn auriu si semne abstracte negre. Era plin de sange si rani. Tinea o bucata mare dintr-un zid.

O impinge, aceasta prabusindu-se si spargandu-se in mai multe componente. Respiratia ii era greoaie, iar corpul ii tremura. Si-a dus mana la unul din umeri, scotand un scancet gatuit. Forma umana i-a revenit rapid, lasand la iveala multe rani si un corp strabatut de sange. De dupa mana pe care o tinea la umar au iesit alte firisoare.

Ingerul s-a ridicat rapid, lipindu-se de spatele lui ranit si inconjurandu-i abdomenul cu bratele.

- Auch, Luce, ma doare, spune acesta usor jucaus.

Intr-adevar, il durea, fiecare celula din corpul sau parea sa aiba o reactie negativa la stimulii de dinafara. Insa in acelasi timp n-ar fi vrut ca ea sa-i dea drumul. Avea nevoie ca acele brate calde si mici sa-l inconjoare.

Pasi grabiti si apasati s-au auzit dintr-o parte a salii distruse.

- Maies...a inceput Ultear, insa cuvintele i-au pierit cand l-a vazut pe rozaliu plin de rani si pe micuta regina imbratisandu-l.

- Idiotule...a soptit tremurat cea din urma, adancindu-si chipul in spatele lui.

Nimeni nu mai indraznea sa clipeasca, nici macar sa respire.

Natsu.

Numele care ii provoaca fiori in tot corpul, o poarta spre o privire verzuie ce ii rascoleste inima, urmata de un negru ca taciunele si niste amintiri ce o fac sa stranga cu amaraciune din dinti dorindu-si sa-l impuste numai sa scape odata de el.

Acel Natsu care o inspaimanta in atat de multe moduri.

Poate daca nu ar fi fost circumstantele acelea dure ar fi fost cei mai buni prieteni. Poate chiar si mai mult, cine stie?

Insa amandoi se agata mult prea mult de trecut, indepartandu-se unul de altul.

S-au inversat rolurile brusc.

Ea a devenit disperarea, iar el speranta. Sun virus si antidot in acelasi timp unul pentru altul.

Ce mai conteaza anii cand mintile lor sunt in contrast cu inimile, cu dorintele?

Doua animale salbatice ce trebuie sa se reeduce unele pe altele.

Nu au rabdarea necesara de a duce povestea asta prea departe.

Isi doresc sa scape unul de altul, insa in acelasi timp vor si sa se aiba pentru totdeauna.

Un sfarsit si-o eternitate. Antonime ce contrasta o antiteza profunda.

Mai mult. Amandoi vor mai mult. O intelegere a propriilor suflete ranite ce nu mai par a fi ele insele.

Insa pentru asta trebuie sa existe incredere. Ce incredere cand amandoi au fost daramati si recladiti intr-un mod haotic si primitiv?

Grijile ce ii apasa cu fiecare secunda, taberele opuse, caracterul ce ei il vad in antiteza pana in maduva oaselor desi par a fi de fapt doua picaturi de apa ce urmeaza sa se ciocneasca de aceeasi suprafata plana rece si dura numita realitate.

Strangandu-l usor, blonda isi sterge lacrimile.

- Povestea noastra se apropie de sfarsit, ii sopteste cu amaraciune.

Acesta o prinde gentil de mana, tremurand usor cand atingerea piele pe piele le trimite fiori in fiecare celula.

- Stiu. Prin urmare, cat mai traim, haide sa o facem cum trebuie.

Se lasa pe vine, ochii tradandu-i oboseala psihica si cronica de care suferea.

- Da-mi o sansa sa te cunosc, inainte de a ma stinge de tot. Eu sunt Natsu Dragneel, regele iadului, si-am pierdut numarul anilor pe care-i am, ii spune zambind usor amuzat.

Micuta blonda chicoteste.

- Eu sunt Lucy Heartfilia, regina raiului, si habar nu am ce ar trebui sa fac. Am obosit, spune oftand usor.

- Un singur lucru trebuie sa faci. Ai incredere, ii iese vorba precum o soapta printre buzele pline.

Fata se uita putin chioras la el, insa dupa o lupta grea intre minte si inima se lasa pagubasa.

- Accept.

Primul pact intre iad si rai. Armistitiu total.

- Vine apocalipsa, murmura cu o nota de disperare in glas razboinica de gheata a ingerilor, Ultear.

Cei doi se ridica cu greu, sprijinindu-se unul de altul.

A venit momentul ca ei sa puna punct razboiului constat dintre cele doua neamuri.

Chiar aici. Si chiar acum.