END- Pierdut in infinit ×

8

Ingerul cu privire de gheata isi indreapta cu cruzime taisul coasei spre persoana din fata ei.

A venit timpul sa platiti pentru durerea pe care am simtit-o atata amar de vreme!

Brunetul statea in genunchi, cu capul plecat in fata ei, asteptandu-si pedeapsa precum un miel neajutorat.

Limita dintre viata si moarte se subtia tot mai mult pe masura ce lama inainta.

O imagine ii acapareaza privirea blondei, aceasta oprindu-se brusc, cu incheieturile albite si tremurand datorita fortei cu care oprise coasa, tocmai la cativa milimetri de gatul brunetului.

Lacrimile se aduna in colturile ochilor sai, desi aceasta facea tot ce-i statea in putinta pentru a le impiedica sa curga.

Aripile si coasa se dezintegreaza in neant, in mainile ei reaparand sabia primita de la bunicul ei drept ultim cadou de ramas bun.

In mod socant, niste degete o prind cu forta de brate si o intorc brutal, aceasta izbindu-se pe neasteptate de un corp musculos.

Tresarind, isi intoarce privirea in dreapta sa, dand de un cap plecat si un par salmoniu rebel.

Isi mareste ochii uluita cand isi da seama ca varful sabiei sale este la doar cativa milimetri de zona inimii lui, tinuta strans de degetele sale ranite, sangele curgand precum un suvoi pe bratul sau.

Nu stia de unde aparuse, insa socul datorat de miscarea lui o facea sa tremure.

De ce se joaca in acest fel cu mine? Tocmai cand sunt gata sa-l ucid face un astfel de gest necugetat, facandu-ma sa ma inmoi!

- Trezeste-te, Lucy! aude un strigat disperat.

Tresare, imaginea rozaliului disparand din fata sa. Simpte cum picioarele ii cedeaza si cade cu ochii mari in genunchi, privind inainte.

Lacrimile se prelinsesera pe obrajii ei fara sa-si dea seama.

Si tot fara sa realizeze izbucnise in plans.

Mereu dandu-mi lumea peste cap...degeaba imi repet mie ca viata lui sta in mainile mele, poate sa faca orice doreste cu fiinta mea...sunt mult prea slaba in fata siretlicurilor lui...

- Esti bine? o intreaba vocea lui ingrijorata.

Aceasta isi intoarce privirea plina de lacrimi spre el, scotand mici suspine.

- Nu, Zeref! Nu sunt deloc bine!

Chiar si in aceasta situatie, tonul ei era apasat si clar.

Ii sare in brate, dand frau lacrimilor si tuturor lucrurilor ce o macina.

Si a inceput sa ii povesteasca. Cat de distrusa a fost la aflarea vestii ca el si Mavis au murit, durerea din fiecare noapte, tipetele, cosmarurile, sangele, mortile, antrenamentele, moartea bunicului ei, Acnologia, in fata propriilor ochi, si mai ales...chinul de a-l ucide pe Natsu. Acea fapta pentru care inca nu se iertase pe sine. Urmarile de dupa ea. Greutatile cu Mard Geer. Si chiar sentimentele ei de dupa razboi. Toate traumele, ura, dezgustul...absolut tot. Avea nevoie sa povesteasca tot mormanul de bolovani ce ii strivea sufletul.

Desi surprinderea se arata pe chipul lui, acesta nu o intrerupse nici macar pentru o secunda, mangaind-o pentru a-i aduce macar putina alinare. Pana la urma, o iubea precum isi iubeste un parinte copilul. Crescuse sub ochii lui si ai lui Mavis, pana la urma.

Mavis...

Fata cu par blond, lung si ondulat, ce ii trecuae prin fata ochilor cu o privire de smarald acuzatoare, facand-o sa-si opreasca gestul necugetat, manat de sentimente ce o orbeau.

Dupa tot acest cumul de sentimente, Zeref parea sa faca tot mai multe conexiuni mute, impreuna cu ele aparand intrebarile.

De ce ai tinut atat de mult sa o protejezi, Natsu? Ce naiba tot incerci sa faci jucandu-te cu ea?

Insa brusc, totul capata un nou contur.

Natsu...a izbucnit in fata lui Lucy...deloc specific lui fata de aliati, ce sa mai vorbim de inamici? Doar nu...

Astfel, totul prinsese sens in ochii lui. Insa puzzlelul tocmai descoperit ii provoca fiori de teama pentru fata.

Daca chiar este ceea ce cred eu...habar n-am unde se va ajunge.

O priveste cu mila pe fata care statea in bratele sale, aproape adormita. Se linistise, suspinele ei incetand.

Siguranta. Dupa atat de mult timp...

Toata ura fata de el si blondina pierise. In fond, care ar mai fi fost rostul? Tot ce isi dorea era sa se bucure de afectiune acum cat o mai are. Sunt multe alte lucruri pentru care sa-si faca griji. Bucatica aceea de suflet care suferise atat de mult dupa ei iesise la suprafata, dorindu-si sa il aiba aproape, macar pentru putin timp.

Brunetul priveste in gol, ganditor, parca reusind sa-si vada fratele mai mic la care tine atat de mult.

Ingrijorat pentru amandoi, fiecare ocupand o parte imensa din sufletul sau.

De ce faci asta, Natsu? De ce o impovarezi tocmai pe ea cu o asemenea suferinta? Nu te cred in stare sa iubesti neconditionat. Inima ta nu se opune ratiunii. Si atunci, in aceste conditii, de ce tocmai ea? Pana la urma, e doar un co...

Si tocmai in acel moment intelesese.

Doar un copil...asta era! Acesta e motivul pentru care te legi atat de mult de ea! Un copil. Nestiutoare, usor de manevrat si modelat. Pe ea iti este mult mai usor sa-ti exerciti influenta. Atat de viclean...si eu care credeam ca te-ai schimbat...

O imbratiseaza strans pe blonda.

- Trebuie sa o protejam...nu, si facu o pauza. Mavis?

Niste pasi rasuna puternic in linistea atat de apasatoare.

Picioarele​ fine si golase inainteaza cu mers apasat si puternic, un par blond ondulat care cadea in valuri agitadu-se usor si saltand cu fiecare pas.

- Stii deja raspunsul la asta, Zeref. E ceea ce trebuie sa facem, indiferent de pretul pe care vom fi nevoiti sa-l platim.

Un zambet amar ii este conturat de catre buze.

- Intr-adevar, stiam ca asta vei spune. Si totusi am sperat ca vei sta deoparte. Oare nu m-ai protejat tu destul?

Blonda da negativ din cap, parul ei lung zburand in stanga si-n dreapta.

- Pana la urma, asta faci cand iubesti pe cineva. Te sacrifici, indiferent cat ar putea durea.

Un mic sunet indescifrabil ii iese brunetului printre buze.

- Atunci o vom scapa de acest chin.

In acel moment, el isi intoarce ochii precum un abis intunecat spre ai ei, care erau precum doua smaralde.

- Impreuna...