29 aprilie #884 Fanfiction
4 mai #826 Fanfiction
9 mai #687 Fanfiction
16 mai #648 Fanfiction
23 mai #556 Fanfiction
27 mai #541 Fanfiction
Volumul 3 din seria END!
Razboiul s-a terminat, lasand asupra lor cicatrici a naibii de dureroase! Insa, cin...
Uneori, pentru un adevarat foc mistuitor, e nevoie de o singura scanteie ca sa explodeze totul.
Asa a fost si in acest caz.
Prezenta lui Natsu, aparut brusc la portile cazute din aur, a captat atentia tuturor.
Cativa au vrut sa sara pe el. Doar ca, prezenta lui Ultear i-a facut sa renunte la idee.
El nu glumise. Chiar era ostatica.
Nu i-a fost deloc greu sa ajunga in centrul locului, asezandu-se in apropiere de frumoasa fantana arteziana.
In doar un singur an se petrecusera atatea.
Nostalgic, se gandea el cu o nota de amuzament. Insa acea pata s-a dezintegrat repede, caci situatia nu era deloc una nostima, iar el trebuia sa treaca cat mai rapid la fapte.
Oricum poporul ingerilor era gata sa arunce in orice clipa cu rosii in el, la propriu vorbind, insa le era prea teama ca sa actioneze momentan. Totusi, nimeni nu garanteaza ca asta va ramane tot in acelasi stadiu.
Situatia era totusi, intr-adevar, una destul de comica daca stateai sa o privesti. El era asezat plictisit in apropierea fantanii, inconjurat de o multime ce-l privea cu groaza, gata sa-l mozoleasca, de parca niste biete alimente ar fi in stare sa-l raneasca. Si in mod clar, nu unele atat de suculente.
Lasand absolut tot ce ar putea fi nostim deoparte, regele demonilor s-a ridicat impunator in picioare, toata multimea ascunzandu-se speriata pe dupa tarabe.
Fricosi. Ii venea sa rada de ceea ce vedea. Poporul lui o ducea total diferit cand venea vorba de intrusi. Pietrele la inaintare.
Cu puteri sau nu, poporul lui s-ar fi ridicat imediat impotriva inamicului, aruncand cu orice ar fi prins. Si o, aveau o tinta extraordinara!
Poate ca nu era iadul cel mai unit din lume, insa sigur era mai unit decat raiul. Un singur dusman comun si s-ar fi dezlantuit dezastrul oricand, aratand cat de bine lucreaza poporul lui in situatiile limita.
Insa, pana la urma, exista un singur scop pentru care se afla aici, iar acela nu este absolut deloc distractiv: viata lui Lucy.
Prin urmare, ridicandu-se in picioare, cand incepe sa vorbeasca vocea lui puternica ii face pe toti sa se cutremure de teama.
- Adunati toti luptatorii! Plecam la lupta!
Toti se uitau uluiti la el. Lupta? Alaturi de el? Nimeni nu putea intelege.
- Ultear! Aduna toate armatele! Avem nevoie de cat mai multa forta!
- De ce te-am ajuta? rasuna brusc vocea unui copil iesit in fata.
Intorcandu-si privirea serioasa spre el, Natsu arunca bomba.
- Heartfilia a fost rapita. Si numai eu va pot conduce la ea inainte sa moara.
Un moment. Un singur moment de tacere. Pacea de dinaintea furtunii. Precum un glont ce iese furtunos pe o teava argintie a unui pistol, lasand impuscatura sa se auda precum un ecou,
Panica, tipete, imbranceli. Un adevarat amalgan de fenomene diferite ce se ciocnesc brutal.
Insa, cu toate acestea, in doar cateva minute toti erau seriosi si inarmati, fiecare cu cate ceva.
- O sa o recuperam pe regina! striga toti in cor, ridicand armele.
Of, Lucy, de-ai stii cator persoane le pasa de tine! Tu nu esti singura. Mereu va fi cineva mai bun decat mine care sa te protejeze.
- Sa mergem! striga puternic cei doi si se intorc, luand-o la pas, in timp ce-si aruncau priviri scarbite unul altuia.
A fost mult mai usor decat am crezut. Insa nu asta conteaza acum, ci faptul ca venim sa te salvam, Lucy. Oricine imi va sta in cale se va preface in scrum!
Si totusi, niste umbre ale pierzaniei se pregatesc sa o acapareze.
Smulsa brusc din bratele celor doi protectori ai sai, incepe sa urle ca din gura de sarpe.
Umbre dubioase trageau de ea, facandu-i rani adanci din care se scurgea sangele.
- Lucy! tipa brunetul si se lanseaza spre ea, insa fara folos, caci sfarseste tras inapoi de lanturile grele.
Mavis se arunca spre una dintre umbre, insa cand sa se ciocneasca de ea, aceasta se dezintegreaza, lasand-o sa cada la pamant, apoi se materializeaza la loc.
Siluetele o trantesc pe blonda la pamant, mainile lor apropiindu-se de un singur lucru: fularul pretios de la Natsu
Emotiile o napadesc tot mai mult si tot mai puternic, corpul ei luand foc.
Siluetele se departeaza infricosate de acea flacara agonica ce se marea cu fiecare clipa.
Simtind caldura cum ii invaluie trupul, blonda gaseste acea senzatia foarte familiara.
Inchizand ochii pentru o singura clipa, il simte in spatele ei, lipit de trupul ei. Ii simte mainile, degetele aspre ce o mangaie cu grija, facandu-i corpul sa simta mii de fiori. Simte acele instincte animalice, acele sentimente contradictorii pe care numai el i le poate provoca. E puterea si slabiciunea ei in acelasi timp, prietenul si dusmanul ei, ceea ce uraste si iubeste cel mai mult pe lumea asta. Cel pe care l-a ucis si invaiat din morti.
Nu pot sa fiu slaba!
Deschide ochii, iesind din visarea ei amagitoare, insa lasandu-si corpul sa-i simta iluzia atingerilor in continuare.
Rochia ii e inlocuita de o haina maronie si o fusta alba, alaturi de niste cizme maronii inalte si niste manusi de aceeasi culoare. Parul ii era prins intr-o coada de cal cu o panglica rosie, ridicata sus, iar fularul era infasurat in jurul taliei.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Flacarile ii fluturau in jurul pumnilor inclestati, toate umbrele dand incet inapoi la lumina si caldura lor.
Insa pe langa sentimentul familiar, Lucy mai resimtea inca atingerea rozaliului, insa intr-un alt mod. Parca o ghida ce sa faca, cum sa stea si incotro sa priveasca.
Putea sa-i auda vocea.
Misca-ti piciorul.
Apoi ii simtea mainile mutandu-i-l.
Daca lasi focul sa-ti scape de sub control...daca emotiile tale scapa de sub control...vei arde totul in calea ta, o atentiona vocea lui.
Nu isi putea da seama daca avea vedenii, semn ca innebunise, sau daca el chiar facea toate aceste lucruri, insa in acest moment nici macar nu conta.
In acest moment tot ce conta era ca ea sa le poata face fata umbrelor.
Insa ceva nu ii dadea pace.
Un gand, nu, o presimtire careia refuzase momentan sa-i dea importanta, lasand-o sa se ascunda intr-un colt al inimii sale.
