Verisoara cu un Idol

*27

De dimineață, primul lucru pe care l-am făcut a fost să mă uit la ceas.

-O doamne, Eun Go! mi-am spus în minte.

M-am îmbrăcat repede în trening și mi-am luat o geacă pe mine. Când să ies pe ușă, Vivi se bagă printre picioarele mele și începe să latre. Aproape că uitasem de el. I-am pus lesa și am început să alergăm până în parc.

-Fugi repede. Îmi spune Eun Go zâmbind.

-Mulțumesc, cred. Îi spun eu de abia respirând.

-Ți-ai adus iar pufuletele. Îi place aici.

-Da, locul ăsta e liniştit. Ăm... Eun Go, tu vii aici mereu?
-Dacă vin aici mereu? Ei bine, vin aici de 4 ani încontinuu. Pun pariu că vrei să ştii şi motivul!?
Mă uit la ea chicotind şi dau aprobător din cap.
-Vezi clădirea aia vai de ea? Mă întreabă ea arătându-mi cu degetul. Acolo a fost un bar la care am lucrat. Acolo a lucrat şi soțul meu ca şi cântăreț. Aşa ne-am şi cunoscut. Nu îți voi spune povestea, nu vreau să te plictisesc, puiule.
Puiule? Aşa îmi zice şi bunica. Îmi e prea dor de femeia aia, chiar dacă uneori mă bătea rău la cap.
-C-chiar vreau să ştiu.
-Am pus un pariu cu el, ci anume că am să ies cu el şi ca nu voi prinde sentimente. Am făcut patru luni asta şi începeam încetul cu încetul să prind sentimente. M-am hotărât să-i spun că îl plac, dar mi-a luat-o înainte cu un bilețel băgat între corzile chitării. După acel bilet, am aflat ceva ce avea să mă facă să vreau să mor. Părinții lui îi planificaseră o căsătorie cu Grace, jumătate franțuzoaică, jumătate englezoaică. Era frumoasă, chiar foarte frumoasă. Părul ei brunet şi ondulat, ochii ei de un verde intens şi buzele ei de un roşu aprins...punea orice bărbat pe jar, şi să nu mai zic de talia ei subțire. Apoi veneam eu, scundă, cu părul lung şi şaten, îmbrăcată într-o pereche de pantaloni făcuți de mama şi trimişi cu chiu şi vai, o bluză albă primită de la şefa mea, şi un palton negru cumpărat din primul salariu. Voiam doar să vorbesc cu el, să-l fac să îşi convingă părinții să nu facă asta. Nu mai venise la muncă de 5 zile, în schimb Grace venea mereu cu prietenele ei la bar. Avea un comportament destul de drăguț, îl merita. Când m-am dus să strâng paharele de pe masa la care stătea, mi-a întins o invitație, zâmbind. "El...el îşi doreşte din tot sufletul să vii." I-am zâmbind politicos , iar după am fugit spre uşa din spate a barului. Mă durea inima, nu mai aveam aer. În locul băncii pe care stăm era o groapă destul de adâncă. Mi-am şters lacrimile şi m-am îndreptat cu curaj spre ea. Am simțit cum cineva îmi prinde talia. Era el. Mi-a şters lacrimile şi mi-a spus să îl aştept pentru câteva secunde. S-a întors foarte repede şi m-a prins de mână. Am început să fugim fără să ştim unde să ne ducem. La un moment dat s-a oprit şi m-a sărutat, iar apoi mi-a dat drumul la mână şi a început iar să fugă. O săptămână mai târziu m-a chemat aici, la 11:30, să îmi spună ceva important. Atunci m-a cerut de soție. Sper că nu te-am plictisit, dar amintirile astea îmi sunt cele mai drage. Mă bucur că m-ai ascultat.
Am luat-o în brațe, iar apoi i-am şters lacrimile de pe obraz.
-Cum arăta el? O întreb eu zâmbind.
Aceasta îşi scoate medalionul de la gât şi îmi arată poza din el.
-S-seamănă cu...
-HEA, UNDE DUMNEZEULE AI PLECAT AŞA DE DIMINEAȚA FĂRĂ SĂ SPUI NIMIC?
Vivi a început să latre la mine aşa i-am dat drumul din lesă ca să se ducă la "tatăl" lui.
-El e fraierul? Mă întreabă Eun Go.
Dau din cap zâmbind şi mă ridic de pe bancă pentru al lua în brațe pe Sehun.
-Bună ziua! Spune Sehun zâmbind.
-Oppa, ea este Eun Go, cea mai înțeleaptă si frumoasă femeie pe care am cunoscut-o. Să nu-i spui mamei.
-Hea, mă faci să înroşesc, spune ea mutându-şi privirea către cer.
-Eun Go, chiar dacă o să încep facultatea, o să fac tot posibilul să vin să te mai văd. Îmi este foarte, foarte foame acum şi am să plec. Ai grijă de tine.
-Poate o să vii la un ceai pe la mine. Poți să-ți iei şi iubitul.
Sehun se uită la mine muşcându-şi buza. Îmi dau ochii peste cap şi îl trag uşor de păr.
-Aishh, vezi că doare! Se plânge el.
O iau în brațe pe Eun Go, iar apoi îl prind pe Sehun de mână.
- Sehun, tu mă iubeşti?
-Ce întrebare mai e şi asta? Mă întreabă el uitându-se confuz.
-Doar răspunde.
-Kim Hea, te iubesc foarte mult!
-De ce mă iubeşti?
Acesta se uită intens în ochii mei, iar după îşi lasă privirea în pământ.
-Sunt foarte multe motive. Vrei să-ți spun?
- Ăm...da!
-În primul rând, eşti o persoană foarte caldă şi mereu când sunt supărat şi vin la tine ştii ce să-mi spui. Zâmbetul tău îmi transmite atâta energie şi entuziasm. Ai o inimă sau două? De unde ai atâta dragoste de oferit pentru toată lumea? Eu vreau...
-Cred că m-ai convins, domnule Yehet.
-Nu m-ai lăsat să spun nici unu la sută din ce voiam să spun.
-Îmi ajunge şi atât. Îți mulțumesc!
-De ce să-mi mulțumeşti? Hea, dacă o persoană te iubeşte nu trebuie să-i mulțumeşti, trebuie să îi spui ce vrea să audă.
-Şi vrei să auzi cum spun că te iubesc?
-Te-am auzit deja zicând asta, fraiero!
Mă prinde uşor de talie şi mă sărută.
Buzele sale sunt reci. Hai să ne grăbim să ajungem acasă! îmi spune luându-mă în brațe.
***
-Ce rochie sa-mi iau? Mă întreabă Ga-In intrând repede la mine în cameră.
-Unde spanac mergi? O întreb eu cu gura plină, închizându-mi cărțile.
-Merge la cules de mere. Spune Hinami sărind în patul meu.
-Numai cules de mere îți dau peste cap. Merg la masă la părinții lui Baek şi nu mă pot îmbrăca în blugi. Spune ea aruncându-şi rochile.
-Dar ce au blugii? O întreb eu.
-Blugii sunt minunați în orice situație. Spune Hinami luând perna în brațe.
-Voi sunteți normale?
-Eu am căzut din copac când eram mai mică. Spune Hinami gesticulând.
-Eu mi-am spart capul de două ori. Poți să iei rochia aia violet.
-Mulțumesc frumos! Spune Ga-In fugind repede spre baie.
-Hea, te descurci singură azi? Eu şi Kai vrem să mergem la film.
-E sâmbătă, fugiți să vă distrați! Eu am de învățat pentru un test.
-Eşti cea mai tare! Te iubesc! Spune ea luându-mă în brațe.
-Nu te cred. Hai fugi, şi eu te iubesc!
Aceasta sare din pat şi fuge spre camera ei.
•••
Uh, sunt aproape de doi ani în Seul şi încă nu am văzut multe.
Mă îndrept spre bucătărie parcă un pic obosită de la atâta învățat. Îmi scot o cutie de suc din frigider şi îmi iau şi o bomboană.
Apartamentul ăsta nu e atât de rău, Jeonghan are gusturi.
Da, eu şi fetele am început şi studiile. A fost cam greu să ne convingem părinții, dar au hotărât că schimbarea asta este pentru binele nostru. În plus, băieții au spus că vor avea mare grijă de noi. Stăm doar la 20 şi ceva de minute distanță de casa lor, şi la jumătate de oră de apartamentul lui Jeonghan. Ne-am şi angajat. Eu lucrez la o cafenea din centru, Hinami lucrează la un magazin de haine pentru copiii din mall şi Ga-In lucrează la o cofetărie.
Băieții au tot avut concerte în vară, iar noi am avut norocul de a merge la majoritatea. Recent au avut un concert şi de atunci l-am mai văzut pe Sehun decât odată. Măcar mă sună zilnic.
-Hea, Hea, Hea, uhhh...
-Sehun, wow! Mă gândeam că deja ai pierdut cheia de la casă.
-Hai că nu sunt chiar atât de aiurit. Stai, unde sunt cheile de la maşină? A, gata, le-am găsit. Astea sunt pentru tine. Îmi spune el întinzându-mi un buchet de flori şi nişte plase.
-Lasă aste, doar vreu o îmbrățişare!
Acesta îmi zâmbeşte şi se apropie de mine rapid.
-Mi-a fost foarte dor de tine! Îmi spune el la ureche.
Până la urmă, să fii verişoara unui idol îți aduce şi avantaje.

VAI DE VIAȚA MEA! Îmi doresc foarte tare ca acest capitol să nu vă plictisească, pentru ca am scris cam mult la el, pentru că da...ultimul capitol! Vă mulțumesc mult pentru tot şi vă iubesc! Sper să am parte de la fel de multă susținere si la carte urmatoare. Sunteti geniale! ♡♡♡
Mda, sunt şi nişte greşeli, dar voi corecta eu capitolul.