Ciudații [Andy Biersack fan-fic] // pauză

Primul meu prieten?

La dracu'. Cine m-a trezit? Dormeam aşa bine!... 

-Domnişoară, puteţi să îmi mărturisiţi ceea ce vi se întâmplă? întrebă Liesten.

-Iar tu? Credeam că am să scap de tine! Măcar pentru câteva ore! Ah, eşti ca un ghimpe în coaste! M-am săturat de tine! am răspuns rece.

-Uh, văd că vă schimbaţi din oră în oră, domnişoară!

-Nu, nu am de gând să vă spun! am răspuns mai rece ca de obicei.

Ce dracu' mi se întâmplă? Eu nu eram aşa rece, şi...

Taci jucărie mică! De acum eu te controlez! Muahahaha.

Cred că eşti conştientă că eşti doar o voce. Eşti, nu?

Făceam glume pe seama ta, idioato.

-Argh! am mârâit eu încet.

-S-a întâmplat ceva, domnişoară?

-Nimic...

-Deci... Aşi putea să îmi spuneţi ce aţi păţit? Am să fiu un ghimpe în coaste, până nu îmi zici, domnişoară! spuse el apropiindu-se de mine, accentuând ultimul cuvânt.

-Oh, domnule... am murmurat eu.

-Deci?

Mă uitam în ochii lui albaştrii. Erau aşa de frumoşi... Faţa lui bine conturată... Stai, ce? Are cumva piercing-uri sau sunt eu nebună? Are. Doamne, e perfect! Acele buze roşii... Ah, ce le-aş savura şi muşca. Iar acel corp, doamne, salivez!  Are şi tatuaje. God, ce doctor e ăsta?

Faith! Ai de gând să te îndrăgosteşti de un doctor nebun? Salivezi după un tip pe care îl cunoşti de două ore!

Mai taci! Nu vezi ce bine arată?!

În fine... Fă ce ştii! Nu îmi pasă.

Ok, pa!

Apoi vocea dispăru. El stătea şi mă analiza. Am observat cum îşi muşca buza de jos. Oare ce are de gând? Stai, stai! Reluăm. De când arată aşa? Oh, sunt atât de idiotă! Eu mă uitam la el. El se uita la mine. Amândoi ne uitam unul la altul. Arăta aşa de sexy în halatul ăla!  El s-a apropiat de geam şi a tras acele perdele albe.

-Ce ai de gând? am murmurat eu.

-Nimic.

-Atunci de ce ai tras perdelele?

-Pentru că trebuie să vorbim.

-Atunci, de ce ai tras perdelele?

-Nu contează. 

-Ce vrei să ştii?

-Despre tine. Ştii, nu sunt un adevărat doctor.

-Cred că mi-am dat seama, am răspuns sarcastică.

-Ok, dacă îmi spui despre tine, îţi spun şi despre mine, apoi te scap de aici.

-De ce vrei să ştii despre mine? Sunt o tipă normală. 

-Sincer, nu mi se pare.

-Adică mă faci nebună, sau ce?

-Ce fată normală ar avea piercing-uri, tatuaje şi vânătăi?

-Taci!

-De ce nu vrei să discutăm?

-De aia.

-Eşti rea!

Apoi făcu o moacă de câţeluş drăguţ. Văzând că nu reacţionez s-a aşezat pe pat, lângă mine. Eu mi-am pus faţa în palme, pentru că mă plictisea liniştea asta.