Ciudații [Andy Biersack fan-fic] // pauză

Pisica

-Nu-i vina mea că mi l-a dat!

El tot râdea. Și avea un râs molipsitor, așa că am început și eu. Frate, oamenii se holbau la noi. Din tufiș, sări o pisică, făcândune să ne holbăm spre ea și să nu mai râdem.

-Oh God, ce drăguță e! 

M-am aplecat, iar ea a venit la mine. Am început s-o mângăi și să mă joc cu ea, iar Andrew se juca și el cu ea. Adică da, din spate cred că semăna că eu-s mama, el tata, iar pisica plodul. Ce.

Faith, ești mai vacă ca de obicei.

Taci din gură.

Sărută-l, să nu se simtă ciudat.

-Faith?

-Hă?

Mă sărută. Dulce și gentil. Doamne, deci în acel moment cred că roșisem ca o proastă. Și mi-am dat seama că-l iubesc și că-l vreau doar pentru mine.

-Te iubesc! făcu el respirând greoi.

-Și eu. 

Mâța aia începu să miaune ca naiba frate, adică era geloasă, cred, că eu aveam iubit și ea nu. Am de gând s-o iau acasă și să o îngrijesc. E foarte drăguță, adică are blana neagră și pufoasă, albă pe burtică și e de rasă. Și avea ochii lui Andrew, nu a mei. Nu-i corect.

-Nu e corect. Pisica are ochii tăi! am țipat eu.

-Și mâța mea are ochii tăi. 

Oare omul ăsta putea fi mai adorabil? Am să fac diabet, serios. 

_

e puțin, dar am să postez mai des, jur. ly all. xx