Ciudații [Andy Biersack fan-fic] // pauză

Prezentarea (partea l)

-Ce nume să-i punem? întrebasem eu gânditoare.

-Ștruli, Mumi, Cuți, Muți...

-Andrew, ce ai fumat?

-Nimic, de ce? 

Mi-am dat o palmă peste față. Else holba la mine atât de drăgălaș încât îmi vine să îl mănânc. E așa kawaii și frumos și gentil și abdnkajfa...

Ho, proasto. Acum salivezi după iubitul tău?

Psihopato, iar ai venit?

Da idioato, probleme?

-Faith... eu... vreau să-ți spun ceva...

-Huh?

-Vreau să te prezint părinților mei.

Efectiv am căzut în cur, pentru că stăteam pe vine, cum s-ar zice, ținând pisica în brațe, alintând-o. Pot zice că simțeam că mă iubește, fără dubiu, cred. Adică vrea să mă prezinte părinților lui după nici o lună de relație. Adică uau. 

-Ai să vi? întrebă el așezându-se lângă mine. Și aw, ai roșit! 

-Normal că da, idiotule mic! 

Apoi ne-am sărutat în mijlocul trotuarului, ca doi boschetari, de exemplu. 

-Ce nume îi punem, până la urmă? întrebă el.

-Nu știu...

-HOPE!

El urlă lângă mine, ceea ce mă făcu să mă-ntorc cu fața la el. El a râs ca idiotul după ce urlă ca o morsă. Da, ce frumos.

-E drăguț! Ăsta rămâne!

-Serios? Adică l-am zis la plezneală...

-Taci, că-i fain!

Apoi el s-a apropiat de urechea mea, mușcând-o, făcându-mă să gem ca o idioată ce sunt. Apoi eu am sărit peste buzele  lui cărnoase și al naibii de sexy, mușcându-le și făcându-l să geamă.

Aw damn, you little pervert! Vrei să-i trezești mortul, ă?

Ce naiba, lasă-mă femeie! Ești nebună, nu!

Cu toții știm că ai fantezi cu el în fiecare seară, chiar dacă e iubitul tău.

Sinucide-te.

Nah, fă-o tu!

Am început s-o ignor pe Faith2, care urla. Da, suntem două Faith. Ciudă vouă.

-Vreau să te mănânc! făcu el.

-Ce...

Apoi și-a băgat dinții în părul meu de două culori, care trebuia vopsit curând. Și începuse să-l miroasă și să îl guste.

-Ce nai...

Apoi mi-a pus mâna în părul lui care era așa de maole și des și perfect...

-Hai să ne vopsim amândoi roșcați! a zis el serios.

-Hai! am râs eu.

-Nu glumesc!

-Nici eu. Hai la salon. Da' hai la mine să o las pe Hope acasă.

-Hai!

Și am mers, nu mult, până acasă cu el de mână. Pot să zic că am uitat că ai mei erau acasă și am intrat amândoi în casă, fără nici un bai. Ai mei s-au holbat la el și au zâmbit. Se băteau cu apă de data asta. 

-Aw, cine e el? Iubitul tău? Viitorul soț? începu mama să stea pe capul meu. 

Și zicea astea ÎN FAȚA LUI. Pot să zic că amândoi roșisem ca naiba. Apoi am văzut-o pe mama care i-a luat mâna cu tatuaje s-o scaneze.

-Dayuum, sunt așa șmechere! țipă ea. Dragă, trebuie să-ți faci și tu!

Tata se holba ciudat la mama, apoi s-a holbat la Andrew. L-a scanat și a zâmbit. Uau, a zâmbit, e de bine. 

-Scuze că te-am adus în casa asta de nebuni!

-Stai s-o vezi pe-a mea!

_______

Kawaii= drăguț, drăgălaș (lb.jpn.)