Inițierea - Da, să trăiți!

12 - Logan şi ignoranță

Încercam să înțeleg ce se întâmplase, încă de când l-am cunoscut pe Ceniz, de când l-am văzut pentru prima oară până în prezent.
Teoretic... se întâmplaseră multe, dar prcatic aproape nimic. Aproape, căci sărutul de mai devreme cât şi destăinuirea sau avertizarea lui însemnau cu adevărat ceva ce nu aveam să înțeleg prea curând fără ajutorul lui. Pentru că nu mă ajuta deloc.
După primul sărut şi cuvintele sale, apoi privirea aceea din care nu înțelegeam nimic şi încă un sărut la fel de răvășitor ca primul, Ceniz se făcuse nevăzut, plecând furtunos din cabană şi lăsându-mă într-un întuneric colosal, la nivelul gândurilor mele total hai-hui.
Despre ce joc era vorba? Eu nu vreau să fac parte din el, în niciun caz. Şi ce voia să spună prin "nu mai este nicio cale de întoarcere"? Nu am intrat în ceva ca să nu mă mai pot întoarce din acel ceva.
Oficial, Ceniz era cel mai nehotărât şi neînțeles bărbat cunoscut. Neînțeles de către mine, bineînțeles. În jurul lui pluteau zeci de secrete, sute de sentimente şi mii de gânduri ascunse în cel mai retras loc al minții sale. De asemenea era şi un bărbat amețitor, cu un zâmbet la fel şi o privire înghețată, dar umplută cu multă intensitate.
Eu însă eram de-a dreptul răvășită de acțiunile şi cuvintele lui. Nu înțelegeam un strop din ce spusese, sau din felul în care se comportase cu mine.
Am încercat cu toată ființa mea să mă las purtată de somn cât mai repde, obosisem să găsesc răspunsuri pe care nu le aveam să le primesc decât de la un brunet incredibil de intrigant şi al naibii de orgolios şi care aveam impresia că în acea seară nu mai avea să se întoarcă.

"Hei, Matt. De astăzi îmi intru-n rol, nu?" l-am întrebat zâmbind cât de frumos puteam.
"Desigur, chiar dacă trebuia de ieri." a spus mustrurător. "Te simți mai bine azi? Mi-a povestit Ceniz despre leșinul tău din cauza lipsei mâncării." a continuat apoi îngrijorat.
"Ce ți-a povestit?" l-am întrebat încercând să-mi revin din şoc.
Ceniz tocmai îmi salvase fundul de la o pedeapsă pentru că am lipsit ieri?
"Da, da. Mi-a zis spus că i-ai leșinat în brațe, imediat cum ai intrat în cabană. Trebuie sa mănânci mai bine, Bellamy. Mâncare, nu porcării." m-a certat asemenea unui părinte.
Asemenea unui tată. Tată care nu există în cazul meu.
"Cum spui tu. Acum hai să-i antrenăm pe puștii ăștia, deja m-a luat somnul." am spus serioasă, întorcându-mă către cele 24 de persoane care mă priveau.
"Pe cine faci tu puști, fetițo?" m-a întrebat un tip.
Părea destul de nervos, se pare că porecla mea asupra lor nu avusese un efect tocmai dorit. Şi încă i-am numit frumos, în ciuda a ceea ce am în minte.
"Logan, eu zic să îți ții gură închisă dacă nu vrei chiar tu să devii o fetiță." i-a spus amenințător Matthew, toți ceilalți chicotind.
"Dar, domnule, nu vedeți cum ne tratează acest... cadet?" a spus bărbatul al cărui nume era Logan, privindu-mă nu tocmai frumos.
"Log..."
"Nu, Matt, are dreptate. Se pare că i-am cam jignit. Ok, Logan, crezi că ai ce căuta cu adevărat în acest loc, această academie?"
"Evident, altfel nu mai eram aici." a spus îngâmfat.
De fapt, nu are ce căuta aici. Logan Airtell, anul 4, conducătorul echipei de fotbal pe toată durata liceului, sufletul fiecărei petreceri, părăsit acum un an de iubita lui cu care avea o relație de 4 ani din cauza infidelității acestuia cu... Alla, sau cum îmi place s-o numesc, pinky cea rea. Afemeiat, drogat notoriu şi cu niște părinți minunați care îi înghit fiecare greșeală şi care l-au ajutat să nu plece din această academie încă de când a venit.
"Desigur, desigur, eu le-aş mulțumi părinților tăi. În fine, părerea mea, nu te ambala aşa." i-am spus răzând când a făcut un pas spre mine, furios. "Dacă este cum zici tu, ce ai spune de o lupta corp la corp? Fără arme, fără păcăleli." i-am propus calmă.
A început să râdă zgomotos.
"Cu cine, cu tine? Păpușă, dacă îți dau un bobârnac, faci ca peştele pe uscat!" a rostit amuzat, singurul amuzat dintre toți.
Îl priveam serioasă. Din nou, același apelativ folosit pe care-l detest atât de mult.
M-am apropiat liniștită de el. Respiră. Respiră. Respiră. Nu acum. Mai rezisă puțin.
"Te crezi interesant, Logan? Crezi că dacă ești un băiețel de bani gata, totul se rezolvă cum bați din degețele? Adică, desigur, până acum așa a fost, dar de acum nu. Crezi că îți știi locul în această academie? Ei bine, de astăzi tocmai s-a schimbat!" i-am spus hotărâtă, poziționându-mă în fața lui.
Acesta mă privea confuz, atât pe mine, cât şi pe Matt care zâmbea în colțul gurii.
"10 ture de teren, acum!" i-am strigat în față.
Vrând să își dea seama dacă totul e o glumă sau nu, l-a privit pe Matt vrând să protesteze.
"Ai auzit-o, cadet. Acum!" i-a spus răstit Matt, Logan pornind imediat de pe loc.
"După ce termini, cadet, să te prezinți pe terenul de luptă!" am țipat în urma lui, ușor amuzată.
Sper doar să nu dea la față, acolo doare al dracului de tare!
Ceilalți au început să șoptească între ei, probabil despre ce mama naibii s-a întâmplat şi de ce eu i-am dat comenzi unuia din această echipă. Păi să fiu al dracului dacă știu măcar eu.
Cu coada ochiului l-am privit pe Ceniz. Stătea încordat, privind în față în timp ce-l ignora complet pe Blake. Nici măcar nu m-a privit de cât timp sunt aici. Nici măcar nu s-a ostenit să-mi adreseze vreun cuvânt. Nici măcar...
La naiba cu mine! E clar ce sunt eu pentru el, eu de ce l-aş trata altfel?
Am înghițit în sec încărcând să-mi stăpânesc furia nejustificată. Matt mi-a făcut un semn discret prin care mă chema la el.
"Azi ești tu la conducere. Vreau să îi epuizezi până la refuz. Să nu aibă timp să mai şuşotească între ei." mi-a spus aceasta, zâmbind vinovat.
"La ordinele dumneavoastră, domnule!" i-am spus făcând semnul de salut.
A început să râdă în urma mea, în timp ce m-am întors către ceilalți.
"Bun. Vreau ca astăzi să facem un antrenament cu adevărat, de la început până la final. Pentru început, 8 ture de teren în alergătură înceată. Apoi, veți începe prin a vă târâ de-a lungul terenului, dus-întors. Imediat după, concurs de vitează, 100 de metri. Fiecare aleargă de 3 ori până obține cel mai bun timp al său. Câștigătorul își va alege rivalul pentru lupta corp la corp. Ceilalți, se vor lupta după cum îi aleg eu. Având în vedere că eu mă voi lupta cu păpușa de anul acesta, nu va faceți griji că veți pica cu el, deşi ați fi fost câștigători fără discuții." le-am spus eu serioasă, până am început să-l fac puțin de râs pe Logan.
Ceilalți au început să râdă, relaxându-se înainte să înceapă antrenamentul.
"Scuze, domnișoară, dar asta nu durează mai mult de două ore?" m-a întrebat un băiat care părea a fi în an cu mine.
"Bellamy, mă numesc Bellamy. Şi îmi pare bine că mi-ai pus întrebarea aceasta ceea ce mă face să cred că ai fost singurul atent la ce am spus. Antrenamentul durează cel puțin două ore, însă depinde cum vă veți miscați voi. În orice caz, va dura mai mult pentru că antrenamentele de dupa amiază vor fi anulate. Deci, în funcție de cât de rapizi sunteți voi, până diseară vă veți putea relaxa. Ați înțeles ce aveți de făcut?"
"Da, să trăiți!"
"Blake, tu conduci încălzirea în dimineața asta!" l-am anunțat înainte să mă întorc către instructor.
"Cred că o să te țin mult timp de acum încolo lângă mine la antrenamente." a spus mirat Matt, făcându-mă să râd copios pe seama lui.